Poezie
Păcat
1 min lectură·
Mediu
când Dumnezeu mi-a dat viață,
a uitat să-mi spună cum s-o trăiesc...
când ploaia mi-a curs picuri pe suflet,
a uitat să mă-nvețe cum să-i iubesc...
când soarele a apus obosit printre dealuri,
și-a străpuns cu o rază trupul meu,
atunci ți-am simțit chemarea, iubite,
atunci m-am spălat de păcat...
când vise haotic se-nvârteau printre gânduri,
și valuri de confuzie te inundau,
atunci ai simțit ce-nseamnă iubirea,
atunci te-ai spălat de păcat...
când Ulises urma firul spre ieșire,
iar cocoșatul plângea în colț de Notre Dame,
când bestia privea în oglinda luminii,
atunci lumea-ntreagă se spăla de păcat...
când Eva mușca din mărul interzis,
iar strămoșii se-nchinau la chipuri de lut,
când Moise tăia marea în două,
atunci Universul se spăla de păcat...
când tot ce-a născut Dumnezeu prin cuvânt,
când tot ce-a creat s-a spălat de păcat,
atunci Iadu-ntreg s-a contopit cu Pământul,
și-mpreună s-au prelins în Rai...
023.526
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Raluca Rus (Sîrbu)
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Raluca Rus (Sîrbu). “Păcat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/raluca-rus-sirbu/poezie/186579/pacatComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NININicoleta Iuhoș✓Interesante ideile prezentate în poezie, îndeosebi ultima strofă mi-a plăcut. O sugestie: încearcă să simplifici poezia. De asemenea, ai prea multe repetiții. Părerea mea.
0
R(merci pentru sfat si pentru ca ai ti-ai luat putin din timp sa citesti aceste versuri, la care, sincer vorbind, si eu inca le caut adevaratul inteles
0