Non-Eu
Unghii crescute-n suflet – Dureri lăturalnice de sus în jos – Criza adolescentină a depresiei, Copilul ce-și cere iertare mamei pentru că l-a născut. Haos al gândurilor – libertatea Nu
R(Raluca Rus (Sîrbu)Dezbracă
Dezbracă-mi sânii de pudicitate – vreau să-i las liberi Să se joace sub bluze, atrăgând priviri, Dar să aparțină mângâierilor tale, buzelor tale. Dezbracă-mi și gândurile și dorințele
R(Raluca Rus (Sîrbu)Zbor de fluture
mă înrădăcinez... (cine a mai auzit de-un fluture care să prindă rădăcini?) îmi arcuiesc corpul ce până nu demult era chircit într-un cocon și-ncep ușor a-mi zbate aripile cu frică să nu mi le
R(Raluca Rus (Sîrbu)Mi-am cusut poezia de suflet
după ce mi-am cusut poezia de suflet a început să mă doară din ce în ce mai des. la început credeam că e din cauza înțepăturilor de ac pentru ca, mai târziu, să realizez că mă dureau
R(Raluca Rus (Sîrbu)Tristețe-umbră
am luat tristețea ce s-a scurs de prin mine și am lipit-o, ca o prelungire a trupului, să mă urmeze asemeni unei umbre. dar orice făceam mă împiedicam de ea la fiecare pas ca și cum, în
R(Raluca Rus (Sîrbu)Cafea și fluturi
stăteam și sorbeam din cafea la aceeași cafenea prăfuită de pași mereu străini, în fiecare luni dimineața, la aceeași oră. în cafea se învârteau tot felul de lumi cu oameni triști sau fericiți
R(Raluca Rus (Sîrbu)Când suflete încep ușor să moară
vând bucăți din suflet. am început încă dinainte să mă nasc unii plătesc bine, dar le strivesc fără să le pese celor mai săraci le dau bucăți mai mari și plâng când văd că lor le pasă
R(Raluca Rus (Sîrbu)Ne-am cicatrizat unul într-altul
ne-am cicatrizat unul într-altul... acum port chipul rănii tale – îl maschez sub zâmbete – în zadar! suspin și curg mereu în acorduri de vioară noaptea se lasă tristă peste mine mi-s ochii de
R(Raluca Rus (Sîrbu)Ploaie de cireș
Erau izvoare din zdrobiri de diamante și fâșii desprinse din lună...cântau doar crengile copacilor la harpa raiului printre lacrimi de cireș. Veșmântul de mătase al fluturilor, parfumul înțepător de
R(Raluca Rus (Sîrbu)Antologia anotimpurilor
Tot frunze căzătoare au rămas și azi gândurile mele Oare pe ger vor căpăta aripi de fulgi? Am absorbit din ele cenușa și boabele de miere Mi-a mai rămas să stau și să le-ascult... N-ai
R(Raluca Rus (Sîrbu)Azi am murit pentru a doua oară
Îmbătată de vin și flori de lacrimi Stau și pândesc timpul Să-l prind și să-l smulg cu penseta din inimă Ca să pot să o mut Din stânga undeva la apus de suflet... Azi am murit pentru a doua
R(Raluca Rus (Sîrbu)Lacrimi
norii se prind de palma mea ca păpădiile ce se-alintă în zilele toride de vară. sunt frânturi de aripi ce se coboară pe pământ, sunt îngeri răniți de sentimente, sunt inimi pătate de
R(Raluca Rus (Sîrbu)Lângă fereastră
parfum de crizantemă... așa miros lacrimile tale, când îmi aplec capul pe umărul tău și ascult simfonia tristeții ce-ți atinge inima. încep și eu să plâng și plângem împreună, ne udăm
R(Raluca Rus (Sîrbu)Păcat
când Dumnezeu mi-a dat viață, a uitat să-mi spună cum s-o trăiesc... când ploaia mi-a curs picuri pe suflet, a uitat să mă-nvețe cum să-i iubesc... când soarele a apus obosit printre
R(Raluca Rus (Sîrbu)Suflet de geniu
noaptea-mi atârnă de genele-mi obosite... sub tâmplele-i îmbătrânite de timp încerc să scap de nebunia mea, încerc să adorm din sufletu-mi pustiul, să-mi trezesc realitatea din visare... un
R(Raluca Rus (Sîrbu)Vicii
Nebuni! Nemuritori de-ați fi cu toții Viața ar fi mai mult decât un chin Printre iluzii ce mintea vă îmbată, Printre fantasme, frunze și vaporii de vin! Hoinari, ce fără scop cutreierați
R(Raluca Rus (Sîrbu)