Raluca Rus (Sîrbu)

Îmbătată de vin și flori de lacrimi Stau și pândesc timpul Să-l prind și să-l smulg cu penseta din inimă Ca să pot să o mut Din stânga undeva la apus de suflet... Azi am murit pentru a doua

e-atât de liniște încât aud razele lunii bătându-mi în geam, stelele căzătoare izbindu-se de pământ, mucegaiul nopții înflorind sub genele neadormite și ploaia grea ce inundă suflete

mă sting... iau din mână cenușă și curg în izvoare de lacrimi - încă găsesc părți ce s-au desprins din nemurirea sufletului meu... mai dor... încă mai dor coroanele de spini ce-nțeapă

orașul cu îngeri decăzuți e luminat de luna fadă... tot ce-a fost viu e moarte acum - lacrimi secate prelinse pe-obraz împiedică ochiul să vadă... străzile sunt pline de aripi... nimicul

norii se prind de palma mea ca păpădiile ce se-alintă în zilele toride de vară. sunt frânturi de aripi ce se coboară pe pământ, sunt îngeri răniți de sentimente, sunt inimi pătate de

parfum de crizantemă... așa miros lacrimile tale, când îmi aplec capul pe umărul tău și ascult simfonia tristeții ce-ți atinge inima. încep și eu să plâng și plângem împreună, ne udăm

când Dumnezeu mi-a dat viață, a uitat să-mi spună cum s-o trăiesc... când ploaia mi-a curs picuri pe suflet, a uitat să mă-nvețe cum să-i iubesc... când soarele a apus obosit printre

Visele mi se aștern pe gene, ochi și buze. Îmi pătrund în suflet și cu pana adormită de timp încep să apese pe foaia adâncului meu. Închid ochii și parcă simt aroma dulce a iubirii – mă înconjoară

Vântul…unde s-a dus vântul? Cuvinte se aștern haotic pe foaie. Nu mai știu cine sunt, scriu într-un ritm infernal. Virgule, puncte de suspensie și iar virgule…ce devin silabe, cuvinte ce se

noaptea-mi atârnă de genele-mi obosite... sub tâmplele-i îmbătrânite de timp încerc să scap de nebunia mea, încerc să adorm din sufletu-mi pustiul, să-mi trezesc realitatea din visare... un

Nebuni! Nemuritori de-ați fi cu toții Viața ar fi mai mult decât un chin Printre iluzii ce mintea vă îmbată, Printre fantasme, frunze și vaporii de vin! Hoinari, ce fără scop cutreierați