am infestat lumea

Radu,
eu nu comentez poezii. nu stiu de ce. nu dau vina pe lipsa de timp pentru ca recunosc, citesc mult.
insa aici simteam nevoia sa las cateva randuri....
nu voi comenta dpdv literar pentru ca nu vreau, n-am chef si intr-o finalitate, nu stiu cat ma intereseaza. o sa fiu subiectiva si o sa iti spun ca versurile tale s-au agatat de carnea mea, si ma trag in jos...undeva.
ai reusit sa surprinzi o stare intr-un mod surprinzator, care mi-a umplut fiinta...poate asta era ideea. la sfarsitul poemului lumea imi pare colorata, dar coloritul ei ma agita, ma face sa plesnesc...nu stiu, nu sunt buna la creionat sentimente.
vroiam numai sa spun ca ma gandeam dimineata ca \"durerea mea
jumătate din ea în milioane de confeti
infestează lumea \"
o simteam infiripandu-se o simt prinzand fiinta .
nu mai stiu...

Diana - nu stiu daca esti sau nu buna la creionat sentimente, sigur esti buna sa transmiti unui om ca te-a \"atins\" ceea ce el a incercat sa daruiasca celorlalti. Si asta e mai important decat a sti sa faci critica...
Multumesc

radule, mă știi că sunt sincer din firea lucrurilor și a mea, mai ales! îmi place subtitlul și începutul! restu\'... am impresia că e mult prea personal ca să poată fi și înțeles, bașca comentat! cu un ghiocel pribeag te salut la început de primăveri!

Lucian, ai dreptate... e foarte personal... Atat cat poate fi de personala o durere...
Subtitlul vine de la titlul volumului in care e si textul acesta.
Intotdeauna am apreciat sinceritatea.
Unde ai gasit ghiocelul?, ca pe strazi e doar mocirla :)
Primaveri verzi si tie

Radu, te rog să-mi dai și mie \"rețeta\" datului cu capul de hârtie al durerii.Tare aș vrea să reușesc!Problema este să nu se risipească prea mult și mai ales să nu infestez pe nimeni cu ea.

\"am zis că scap de ea
și-am dat-cu capul de hârtie\"

\"ce de mai durere bântuie prin mine
târându-se scârțâind pe la colțurile ochilor\"-...și Doamne, ce mai scârțâit!Am uneori impresia că zgomotul ăsta o să mă urmărească mereu,zdrobind scheletul sufletului și într-o zi va rămâne doar o mână de praf risipit sub pașii timpului.

Am noroc,la mine în grădină,din stratul de zăpadă ies curioase cupe de ghiocei.Ți dăruiesc cu drag să-ți lumineze gândul.Cu prietenie,Anne-Marie.

erată: virgulă după curioase
ți-i dăruiesc...

rușine mie...

La personale nu se fac comentarii...DOARE!
dar sper să-ți smulg un zâmbet cu următorul banc destul de real

\"La un referent de forță de muncă:
- Stiți, am un nepot în provincie si aș vrea să-l aduc în oraș, ce îmi oferiți?
- Pai am un post de vânzator de ziare, câstiga 6 milioane pe lună.
- Prea mult, se face vagabond. ..nu e bine…
- Vânzator în piata, 4 milioane si ce mai pica pe lângă salariu.
- Tot e mult, ceva la un milion, un milion jumătate, nu găsiți ?
- Pentru salariul ăsta trebuie să ai studii superioare, să fii ce puțin un scriitor!!!\"
:))


cu drag,
erika

Anne-Marie - multumesc pentru dar :) N-am retete... E o chestie instinctuala. Si, din pacate, nici nu ajuta prea mult :)

Erika - lasa ca nu doare mai mult decat scrisul in sine :)