Jurnal
am infestat lumea
-să spui morții noapte bună-
1 min lectură·
Mediu
ce de mai durere bântuie prin mine
târându-se scârțâind pe la colțurile ochilor
am zis că scap de ea
și-am dat-cu capul de hârtie
oasele scrâșnesc alb
acum am două dureri
una împachetată în celuloză
cu ștampilă de post-restant expirat
pete de cerneală uscată
rupe rupe tot aruncă resturile pe geam
durerea mea
jumătate din ea în milioane de confeti
infestează lumea
084.305
0
eu nu comentez poezii. nu stiu de ce. nu dau vina pe lipsa de timp pentru ca recunosc, citesc mult.
insa aici simteam nevoia sa las cateva randuri....
nu voi comenta dpdv literar pentru ca nu vreau, n-am chef si intr-o finalitate, nu stiu cat ma intereseaza. o sa fiu subiectiva si o sa iti spun ca versurile tale s-au agatat de carnea mea, si ma trag in jos...undeva.
ai reusit sa surprinzi o stare intr-un mod surprinzator, care mi-a umplut fiinta...poate asta era ideea. la sfarsitul poemului lumea imi pare colorata, dar coloritul ei ma agita, ma face sa plesnesc...nu stiu, nu sunt buna la creionat sentimente.
vroiam numai sa spun ca ma gandeam dimineata ca \"durerea mea
jumătate din ea în milioane de confeti
infestează lumea \"
o simteam infiripandu-se o simt prinzand fiinta .
nu mai stiu...