Jurnal
hai acasă
-să spui morții noapte bună-
1 min lectură·
Mediu
habar n-am de ce dimineața nu-mi mai amintesc nimic
din ce-am visat cu o noapte înainte cu o zi cu o viață înainte.
habar n-am de ce dimineața nu mă mai recunosc,
mâinile nu mai sunt ale mele ochii mă privesc străin din oglindă.
de ce uneori, dimineața, apune soarele,
de ce fereastra mea escaladează etajele să devină vitraliu pe acoperiș,
de ce oamenii mă salută ca și când m-ar cunoaște,
ca și când m-ar recunoaște ca și când ei m-ar fi inventat,
habar n-am de ce deschid dicționarul și-mi caut inutil cuvintele,
m-aud și nu recunosc limba aceea străină dialectul unor ființe imaginare
gonite de mult din casele lor din rădăcinile lor din luminile lor.
de ce, totuși, uneori, mă-mpiedic de câte-o privire
rătăcită prin universul ăsta înjghebat din prefabricate.
și-atunci, neașteptat necugetat neliniștit mă-ntorc la mine, în mine,
mă adulmec mă simt în buricele degetelor fiecare gând se scurge
pe un contur familiar pe o albie care merge cu siguranță
spre o mare fără deltă fără estuar,
brusc abrupt surprinzător,
acasă
0125.441
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Herjeu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Herjeu. “hai acasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-herjeu/jurnal/152480/hai-acasaComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHSigur ca abrubt e abrupt. Probabil ca nici titlul nu e ironic (altfel l-as fi inteles, probabil). Dar hei... cine se uita la titlu? Ma bucur ca in sfarsit ai gasit si tu sinceritate in ce scriu. Oricum n-am avut niciodata pretentii de mai mult, legat de textele mele.
0
MV
imi place mai mult decit altele...stii de ce?
1. nu ai majuscule...care pe mine ma impiedicau sa am cursivitate vizuala
2. esti destul de explicit dar nu spui tot in text si asta ma face sa gindesc mai departe poezia... în felul meu.
îmi place în mod deosebit imaginea ferestrelor cățărătoare și ideea oamenilor care, în mod naiv, cred că te-au inventat ca om, ca om care gîndește; eronată această idee, dar mie aici mi-a lăsat acel \"hmmm\"...
poemul tău mă duce cu gîndul la ceva amniotic, de întoarcere către un mediu neostil...acasă...
1. nu ai majuscule...care pe mine ma impiedicau sa am cursivitate vizuala
2. esti destul de explicit dar nu spui tot in text si asta ma face sa gindesc mai departe poezia... în felul meu.
îmi place în mod deosebit imaginea ferestrelor cățărătoare și ideea oamenilor care, în mod naiv, cred că te-au inventat ca om, ca om care gîndește; eronată această idee, dar mie aici mi-a lăsat acel \"hmmm\"...
poemul tău mă duce cu gîndul la ceva amniotic, de întoarcere către un mediu neostil...acasă...
0
RHDin pacate, nici acel spatiu amniotic nu-l resimt ca fiind acasa. Uneori am senzatia ca si eu ma inventez de fiecare data cand ma gandesc la mine... sau cand ies in afara mea... Iar majusculele... iar ma dau neomodernist... :)
0
ISPoezia, imi place. Este, intr-adevar, periculos de sincera si periculos de clara pentru universul asta injghebat din prefabricate. Mi-a placut ca se termina cu ceva ce seamana cu o intoarcere acasa. Ma duc sa strig privirile ratacite intr-un drum in care ma voi juca in continuare de-a recunoscutul oamenilor.
0
RHSi eu ma voi juca de-a-ntorsul acasa... Si mereu n-o voi recunoaste... Si iar si iar... Multumesc de trecere si de cuvinte.
0
BATeama de singuratate ne face de multe ori sa ne instrainam si de noi insine pana la un moment dat cand simtim ca totusi tot in noi vom regasi acel acasa.Contururrile propriei personalitati raman cele macar putin cunoscute,un vag punct fix de care ne agatam cu disperare.Cu prietenie,Anne-Marie.
0
RHDa, ai dreptate... din pacate... pentru ca punctul acela fix e atat de vag... Si, cu cat ne agatam mai cu disperare, cu atat ne ratacim spre casa... Ca de obicei, ai simtit :)
0
EPRinduri in care m-am simtit, oarecum surprinzator, nelinistit de acasa. Familiar peisaj, iar indeosebi primele cinci versuri mi-au adus aminte de ce pentru unii apune soarele dimineata. Cu aproximatie cam asa e si pe acasa la mine. Placut.
Numai bine
Numai bine
0
RHDa... pe mine nu ma surprinde... ca doar ti-am citit ultimele texte... Si se pare ca acest \"acasa\" ne seamana :) Si nu cred ca trebuia sa-ti aminteasca ceva sau cineva de ce apune soarele, uneori dimineata :) Unele lucruri nu se uita... oricat am incerca.
Si tie numai bine
Si tie numai bine
0
RHM-ai ametit cu pseudonimele astea :)
Sau esti exilat din tine, cutreieri prin altii... sau prin nimicul din jur, si, la un moment dat, ai mare nevoie de acasa... Doar sa-l gasesti. Iar acasa nu e intotdeauna in tine :)
Sau esti exilat din tine, cutreieri prin altii... sau prin nimicul din jur, si, la un moment dat, ai mare nevoie de acasa... Doar sa-l gasesti. Iar acasa nu e intotdeauna in tine :)
0
In tine.
Am simtit sa las semn langa aceasta poema a ta (unul mai putin ironic comparativ cu celelalte) pentru ca e scrisa sincer, mult prea sincer, periculos de sincer.
Apreciez imaginea ferestrei, chinuita in incercarea ei de a deveni vitraliu.Bine, eu si am un fix cu ferestrele :)
prietenesc,
li