păcala făgețelului (IX)

Petrut vad ca ai ramas tot la faza cu fagetelul. :)

Poemul asta e absolut superb. Asa moale si cald, cu tihna batranesca si prispa insorita, ma faci sa te invidiez ca ai bunici la tara. Toata scena pare desprinsa din amintirile lui Creanga, cu regionalismele pretioase intr-o astfel de conversatie. M-a surprins foarte placut scena.
Felicitari si da-i in brazda mai departe ca socotesti bine.

Laura,
iti multumesc. esti foarte generoasa! incerc cu faza asta si alte faze, cum zici tu. sper sa iasa ceva la... socotela!

cu prietenie si respect,

Un poem plin de sensibilitate. Totuși, textele tale (am citit și altele) sunt marcate (după cum mi se pare că observa, într-un comentariu, Ioana Geacăr) de stilul lui Sorescu, din \"La lilieci\". În cazul acestui poem, eu aș mai distinge și ceva din limbajul și din mecanica gândirii infantile sesizabile în \"La fanion\" de Liviu Ioan Stoiciu, unde persoanele de la gară sunt confundate/ identificate cu cele mitologice din lecturile copilului. Dar e interesant modul în care sunt valorificate (în texte ale ciclului) amintirile propriei copilării, marcate de evenimentele primilor ani de comunism. Amintiri mult mai firești, de pildă, decât cele ale pionierului Mircișor din \"Orbitorul\" cărtărescian.

Nu mă pot extazia și nu pot spune că este vorba despre un poem superb. Este un poem și atât. Cum nu sunt critic, nu-mi dau cu părerea despre creațiile altora. Poate că acesta ar fi un semn de normalitate și pentru dumneavoastră...

D-le Cristea,
in primul rand, onorat de vizita si comentariul dvs. am avut, e dept, unele retineri postand/intrind pe acest site. constat ca, dincolo de un anumit, firesc, mimetism cultural, sunt oameni deosebiti, personalitati remarcabile, tineri sau mai putin tineri.

sa revenim la chestiune... \"pacala fagetelului\".
aveti perfecta dreptate. este un teritoriu, oarecum, minat... incerc, cu destule greutati, limite, prejudecati chiar..., sa ies teafar. viata in general este plina de indoieli si doar rare certitudini, asa ca totul este un exercitiu de initiere, maturizare, continuu pentru fiecare dintre noi... lucrez de cativa ani la acest ciclu. sunt pe deplin constient de limitele lui. este, sa zice, dicolo de alte proiecte, un pariu... de undeva, de la cineva, trebuie sa incepem... principalul este sa cautam in orizontul acela o nisa, o spartura, capabila sa ne dea perspectiva propriei identitati. pana si Sorescu, nu a fost, dupa cum bine stiti, singur in proiectul \"La Lilieci\"... recunosc. e greu, e foarte greu. si eu incerc!...

ma bucur de prezenta si sfaturile obiective, pertinente, ale prietenilor nostrii. tuturor, si pe acsta cale, le multumesc!

cu prietenie si respect,

m-au induiosat amintirile copilariei, lin povestite-ca apa si cald,
daca inchid ochi ma pot imagina in iarba, sub nucul din fundul gradinii bunicii mele, silabisind tabla inmultirii, cu spaima \"ascultatului\" de maine...
spuse multe in suficiente cuvinte...frumos,
cu respect, Diana

Domnule Pârvescu,
Deoarece eu nu am scris niciodată în stilul poemului de mai sus și cunoscându-mi limitele de \"critic\" (deși aș fi în stare să încropesc o analiză, cât de cît inteligibilă), de această dată voi spune doar atât:
- mi-a plăcut foarte mult poezia dumneavoastră(nici nu mai are importanță de ce);
- lectura mi-a stârnit trăiri pe care nu le-am mai avut de ceva vreme (nu are importanță ce fel de sentimente);
- textul de mai sus m-a stârnit să vă mai caut.
Mulțumesc și felicitări!
Cornel Rodean

\"fibra dvs\" ,în ciuda \"apropierilor \"ce se pot aplica,este autentica,febrila,umanista si originala ,caci trairile sunt ALE DVS,inconfundabile,pure si pline de o melancolie nefabricata artificial
tema si terenul pe care va desfasurati sunt azi rarisime ca atare acest \"curaj\" este notoriu si demn de a fi semnalat
o revolutie pare simpla ,totul este sa o \"pregatesti\" în secret si chinuit de interogatii care duc la Adevaruri primordiale
m-am delectat
cu stima(de aici \"nucul si prispa\" sunt din pacate atât de departe-(la un veac de singuratate...)

e bunicel textul, un pic cam lung și:

sunt de părere că vocea ta trebuie să se distanțeze însă ceva mai mult de ceea ce în mod convențional reprezintă un text oral, o relatare despre lumea rurală, sepia etc. dar nu mă refer la ceva complet diferit și nicidecum la un contrast.

mi s-ar părea mai expresiv așa.

deci poate un prim pas ar fi reducerea intensiunii textului, pe linia regionalisme / termeni & ortografie populară. mai ales că sunt ca nuca-n perete cu acel \"pythești\" din final.

Cristian,
iti multumesc si te mai satept!

Diana,
nucul bunicului = nucul bunicii. multumesc, te mai astept pe \'\'prispa\'\'!

Stefan,
daca scrierea trezeste amintiri si reflectii frumoase in jocul cuvintelor, incercarile noastre de a comunica sunt pe calea cea buna. iti multumesc!

Angela,
caut, si daca in cautare sunt si altii aproape de mine, este o, mica, e adevarat, dovada ca sunt pe calea cea buna. multumesc!

Mihai,
iti multumesc pentru comentariu. este un sfat, bun, intresant, de care am sa tin seama.

cu prietenie,

Mie mi-a plăcut, chiar dacă, așa cum spunea și domnul Tudor Cristea, mă trimite nițel la Sorescu. Sau poate tocmai de aceea, personal simt nevoia să citesc poeme în stil sorescian. N-am înțeles însă de ce \"pythești\"? Sună puțin a răsfăț.

Liviu,
multumesc de vizita. ce sa mai zic!.... oleaca , nitel, putin..., cate ceva acolo, cum s/ar spune, avem de la maestii. fara EI, nimic nu este. important, daca se poate..., sa aducem si noi partea noastra de contributiune/multumire.

Sincer, sincer: de mult n-am mai citit un asemenea poem clar – cristal, bine condus la țintă. O întoarcere în timp cu caracter general – așa da, poezie! Că toți am avut un bunic și amintirile care ne umezesc ochii despre el, despre noi, copăcei. Un mesaj transmis de un maestru, în care răzbate recunoștința pentru plecatul înaintaș. Cu dragoste,

Am citit cu cu plăcere, voi reveni cu plăcere. Fiecare purtăm cu noi un sanctuar de amintiri pe care nu ni-l mai poate răpi nimeni. Mult succes în continuare.

Au dreptate și cei care observă evidenta influență a lui Sorescu, dar și cei care remarcă alte asemănări. Și asta pentru că în poezia ta se topesc fascinant astfel de influențe. Aș merge pînă acolo încît să semnalez un talent ieșit din comun. Discursul tău poetic este perfect articulat în ceea ce se numește armonia naturală a cuvintelor. Pentru mine ești o adevărată revelație și poate voi spune mai mult după ce voi citi mai mult din ce ai scris. Mă bucură întîlnirea cu un veritabil poet! Cu bine, IS

pfui, frumoasa poveste. un text mai mult decat poezie. nu se poate sa nu te atinga. lucruri umane, care se intampla tuturor.

mi-a placut foarte mult pana la \"FARA REZULTAT\", de acolo nu stiu, dar se lungeste inutil.

Petrut,
frumos poem cu poveste, captivant. Imi place si cum l-ai asezat grafic in pagină, rarefiat, amintirea are un timp luuuuung, poate de aici e si impresia de lungime a textului de care aminteste Claudiu.
Mai trec să te citesc.

mie mi s-a părut prea scurtă poezia...
când am început să scriu versuri în adolescență, ma hotărâsem să nu citesc poeziile altora, ca astfel, să fie numai creiația mea, dar nu m-am ținut de cuvânt....și în compoziții muzicale întâlnești fragmente ale altor compozitori, dar sigur în momentul compunerii,compozitorul nu l-a consultat pe cel al cărui fragment s-a strecurat în lucrarea sa...așa că.....

cu admirație, Viorica Boeru

George,
incercam si noi, cum zice..., dupa puteri. daca ceea ce scriem bucura si pe altii, este spre bine si normalitate. multumesc, te mai astept.

Ion,
multumesc de semn si lectura.

Ion Spanu,
aplicat, la obiect per text. iti multumesc pentru gadurile tale bune. cat despre pohet, ce sa zic, scriem si noi... si ne aducem aminte!

Dane,
multumesc. poate si noi suntem o poveste!..

Claudiu,
multumesc de sfat... si lectura. am sa tin cont de toate.

Ioana,
asa ca intre \"numele/numerele pohetilor\", iti multumesc de semn, cuvintele tale frumoase, lectura...

Viorica,
multumesc de semn si gadurile bune.

cu prietenie si respect,

Citind, cu atenție și drag, acest poem mi-am reamintit copilăria.Poemul m-a introdus în atmosfera de altădată...Sunt născută în Teleorman...regionalismele mi-s tare dragi...ceea ce spun este din inimă, nu mă pricep la analiza textului...
Mesajul transmis este...puternic, străbate deceniile dar și...zgura vieții.Mă simt iarăși copil...
\"stam amândoi pe prispă jos în dreptu’ nucului
era vară cald zăpușeală
vorbeam
mai mult el că eu ascultam
si dintr-o dată așa tam-nesam
mă punea să număr până la zece\".
Mulțumesc!Mi-ai înlesnit călătoria în timp....
Cu tot dragul,
angell

Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea sau sa comentez in vreun fel acest poem... dar pot sa apreciez ceea ce imi place, ce cred eu ca este frumos si faptul ca imi reinvie trairi idilice cu eroi pe care ii iubesc.

Cu multa stima si respect,Camelia Voicu

***
va multumesc pentru semnele voastre de lectura!

toate cele bune,

Lipsesc mesajele cifrate, accesibile numai elitei. Și ma bucur. Această poezie transmite ceva și celor mai puțin inițiați. Și e mare lucru să afli calea spre sufletul mai multor oameni.