Petru Dincă

Domnule Postolache,
vă mulțumesc pentru replică; aceasta mi se pare reușită și nu înțeleg de ce este la OffTopic.

Mi-a plăcut foarte mult poezia. Și eu trăiesc aceeași febrilitate a derulării prea rapide și dezordonate a evenimentelor, goana nebună a omului modern. Pe de o parte, am nostalgia unei liniști patriarhale, ca în poezia lui Șt. O. Iosif sau în romanul ,,La Medeleni'', pe de alta, sunt însetat de schimbare, de noi evenimente. Probabil nu sunt eu singurul care trăiește aceste stări.

Domnule Eugen Sfichi,

vă mulțumesc pentru distih. Nu vă împărtășesc însă opiniile politice, pe care sper să vi le schimbați. Credeți că Băsescu are principii? Sau poate le are, dar nu le văd eu.

Petru Dincă

Această traducere îi aparține lui Alexandru Philippide.

Mulțumesc pentru vizită și aprecieri, Irén! Am lăsat un semn la ,,Scrisoare torențială...''.

mi-a plăcut traducerea acestei poezii, care sunt sigur că a fost una solicitantă. Este un poem de o puternică încărcătură emoțională, care se constituie într-o pledoarie pentru revenirea omului la simplitatea începuturilor, când ,,a fi'' era mult mai important decât ,,a avea'', când iubirea și fericirea domestică nu erau tulburate de dorințele vane de cucerire de noi bunuri și teritorii, dorințe generatoare de atâta neliniște și suferință.

Sunt câteva mici imperfecțiuni de limbă: ,,pe drum rănit și înfumat'' (Nu există ,,înfumat'', cred că ar trebui ,,încețoșat'' sau ,,acoperit de fum''); corect ,,pământul e al aceluia'', nu ,,e-aceluia''; corect ,,arme nu le pândesc''; corect ,,deși e cine să se mai gândească la câte o carte''; nu există ,,romanciază'' (probabil: ,,dar și soldatul are înclinații artistice''); corect ,,stă amărâtă-n patul de văduvă''; ,,vai, din atâta sărăcie, a ta nici nu se vede'' (e necesară virgula după ,,sărăcie''); corect ,,grădina de măslini''; corect ,,acum privim aceeași Lună''; corect ,,și de oriunde te înapoiezi''. Ar mai fi unele probleme mai subtile, dar e prea mult de scris. Oricum, pe ansamblu, traducerea e bună.

ta are o melodie monotonă plăcută, de cantilenă. Mi-a plăcut imaginea ,,înfloresc caișii/în liniștea-mbrățișării'', care mă duce cu gândul la Ionel Teodoreanu.

Petru Dincă

Foarte simplu și foarte frumos mesajul acestei poezii! Într-adevăr, sufletul ar trebui să se afle pe primul loc. Din păcate, nu toți spun asta cu toată sinceritatea.

Petru D.

Ottilia,

în scurta analiză a poeziei mele ai surprins exact starea pe care am dorit eu să o tansmit atunci când am scris-o. Este acea stare de grație, de efuziune cu Natura, când ne desprindem de cotidian și ne contopim, fie chiar și pentru numai câteva clipe, cu marea liniște universală.

Îți mulțumesc pentru trecere!

Petru Dincă

îți mulțumesc pentru lectură și sunt plăcut impresionat de faptul că liniștea pe care am pus-o eu în poezie ți-a pătruns în suflet.

Petru Dincă

Mi-a plăcut poezia, mai ales versul ,,să faci ceea ce vrei nu e mereu foarte simplu''; e în el o demnitate a resemnării... Ultimul vers cred că ar trebui să fie ,,îl ocrotește Dumnezeu''; e o continuare logică la ,,lăsați-l să vină la mine''.

Domnule Cornel Mărginean, aveți toate felicitările mele pentru cartea dumneavoastră care, în climatul prozaic și pragmatic al lumii de astăzi, despre care amintiți, aduce o adiere de spiritualitate binevenită.
Vă doresc succes la lansare și vă rog să-mi trimiteți, contra cost, exemplarul promis, cu dedicație.

Cu prietenie
Petru

E reușită poezia dumneavoastră, care redă foarte fidel starea noastră de astăzi. Remarc, în mod deosebit, ,,aerul nevrotic fâlfâie/sub un cer de păsări''. Aș schimba totuși puțin ultimele două versuri.

Îmi place, în general, cum scrieți.

Petru Dincă

Domnule Necula,

modificările pe care vi le-am sugerat urmăreau doar păstrarea ritmului (în versul 2) și a măsurii (în celelalte versuri) care, în traducerea pe care ați făcut-o, nu sunt constante. În original, nu există aceste fluctuații. Dar aveți toată libertatea să țineți sau nu cont de sugestii. Toate cele bune!

Frumoasă și emoționantă poezie. Trebuie să faci totuși câteva corectări: în română, e ,,recviem''; ,,tatăl legitim al celor...''; ,,o ușă ce n-am putut-o închide'';,,că mi se încovoaie spatele''; ,,slujnica zăludă''; ,,spre poarta zării''; ,,înotam de-a latul cursului timpului''; ,,ne chinuie încontinuu''; probabil ,,ce se va alege de mine''; ,,nu o dată m-am gândit și la tata''; ,,cu jucăriile mele informe''; ,,ca o binefacere''; ,,E noaptea de Crăciun''.

Ar fi bine să scrii biografiile în română.

Toate cele bune!

E foarte frumoasă poezia și ați tradus-o bine. Aș avea, totuși, câteva mici sugestii. Iată-le:

,,Cum lacrimi mari de aur din inimă-mi se scurg
Voi flori ale plăcerii, cu toate ați căzut.
...............................................
Cu plete răvășite de vântul din apus.
...............................................
Și ați căzut întruna, cernând în agonii
...............................................

Din ochii mei voi plâns-ați, din mâini mi-ați tot căzut.

Prin anii-mi fără noimă, căzut-ați, ați căzut.

Frumoasă această poezie pe care ați tradus-o, după părerea mea, foarte bine în română. V-am citit și alte traduceri și mi-au plăcut.

P. Dincă

Poezia e o reușită parodie amară a unei țări triste. Eu aș fi spus corbi, nu găini. E o reflecție, nu o sugestie. Cu stimă, Petru D.

Am asistat aici la o discuție pe marginea similitudinilor care pot apărea la creatorii de epigrame. De aceea vă pun o întrebare: dacă apar atât de multe situații de genul acesta, de ce nu se acceptă, ca în cazul fabulei, să fie tratată aceeași temă (idee), în manieră personală, de mai mulți epigramiști diferiți? Cu condiția, bineînțeles, să nu fie și asemănări de formă între epigrame (chiar dacă nu sunt intenționate, adică chiar dacă un epigramist nu s-a inspirat de la altul).
În ceea ce privește epigrama ta Daniela, mie, ca întotdeauna, mi-a plăcut.

Vă doresc toate cele bune la toți!

mi-a plăcut foarte mult poemul tău în proză. E ceva care vine din adâncul inimii și care te mișcă.

Cu toată simpatia,
Petru D.