Liniște

"raze argintii în amurg și chemat
de necunoscut aș trece dincolo de
linia realului în tăcere... încet... "

se simte plăcut această liniște care cuprinde tot spațiul acestui poem

cu plăcearea lecturii,
Mihaela Popa

simțit liniștea unui timp zămislit, parcă, de natură, în care există o contopire teluric-celestă în care "alunecăm" și noi, particule încărcate cu energie și culoare, în necunoscut...
minunat surprins tabloul-stare.

"Ochii adânci ai apei"...

Ottilia Ardeleanu

îți mulțumesc pentru lectură și sunt plăcut impresionat de faptul că liniștea pe care am pus-o eu în poezie ți-a pătruns în suflet.

Petru Dincă

Ottilia,

în scurta analiză a poeziei mele ai surprins exact starea pe care am dorit eu să o tansmit atunci când am scris-o. Este acea stare de grație, de efuziune cu Natura, când ne desprindem de cotidian și ne contopim, fie chiar și pentru numai câteva clipe, cu marea liniște universală.

Îți mulțumesc pentru trecere!

Petru Dincă