Serenadă tristă

E foarte frumoasă poezia și ați tradus-o bine. Aș avea, totuși, câteva mici sugestii. Iată-le:

,,Cum lacrimi mari de aur din inimă-mi se scurg
Voi flori ale plăcerii, cu toate ați căzut.
...............................................
Cu plete răvășite de vântul din apus.
...............................................
Și ați căzut întruna, cernând în agonii
...............................................

Din ochii mei voi plâns-ați, din mâini mi-ați tot căzut.

Prin anii-mi fără noimă, căzut-ați, ați căzut.

multumesc pentru apreciere. Dar n-o sa tin cont de sugestiile dumneavoastra. Nu mi s-a intimplat inca sa modific un text al meu, fie el traducere sau creatie proprie, la sugestiile agonistilor. Si n-am sa o fac nici acum. Si am sa va explic de ce. V-am urmarit traducerile pe care le-ati publicat pe agonia. V-am si spus, sunt bune. Dar au o pretiozitate de care eu incerc sa ma feresc. Cind fac o traducere incerc mai ales sa introduc o anumita interpretare a mea care, normal, este mult mai moderna. Nu caut efecte strict poetice. Ma intereseaza mult mai mult ideea. Pe care incerc sa o imbunatatesc. Sa dau un exemplu: imi spuneti ca ar suna mai bine: "Cu plete răvășite de vântul din apus." Eu am spus "Cu parul ravasit de vintul din apus." Da, plete suna poate mai poetic, dar eu incerc sa surprind mai degraba esenta, nu efecte poetice. Emile Nelligan a fost un mare poet, considerat cel mai mare poet canadian de limba franceza. Am studiat foarte mult fenomenul care a fost Emile Nelligan. Nu ma apuc sa fac o traducere decit atunci cind am suficiente date despre autor - viata, conditiile in care a scris, s.a.m.d...
Fara suparare...
Dan Necula

Domnule Necula,

modificările pe care vi le-am sugerat urmăreau doar păstrarea ritmului (în versul 2) și a măsurii (în celelalte versuri) care, în traducerea pe care ați făcut-o, nu sunt constante. În original, nu există aceste fluctuații. Dar aveți toată libertatea să țineți sau nu cont de sugestii. Toate cele bune!