Dacă aș vrea să-mi pun viața într-un jurnal, nu l-ar încăpea nici Cartea de nisip. Atunci cum să scriu o biografie? O, cititorule, nu împlinisem încă 18 ani cînd îl traduceam pe Baudelaire. Dar ce spun eu, nu împlinisem 12 ani precînd eram fascinat de poezia lui Nichita Stănescu. Asta nu mă împiedica, dimpotrivă, de a fi cel mai bun la matematici în clasele pe care le-am absolvit. Facultatea de Matematică, secția Informatică am și terminat-o, de altfel. Spun am terminat-o pentru că nu acolo au fost singurele cursuri superioare pe care le-am urmat. Am fost admis la Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț la care am renunțat după un an de zile. Am fost profesor de Informatică la un liceu din urbea natală. De 20 de ani lucrez în Finanțe la compartimentul IT, tot în urbea natală. Dar să revenim la preocupările mele literare. Am citit enorm, cred că cine mi-a lecturat scrierile și-a putut da seama de asta. Chiar și cine citește această confesiune (i-aș spune mai degrabă decît o autobiografie) își poate da seama că am o vastă cultură literară. Scriitorii pe care îi admir cel mai mult sunt Dostoievski și Baudelaire. Urmează Joyce, Trakl, Ezra Pound, Eliot, Kafka, Saramago (oare de ce spaniolii nu au un romancier de calibrul său?), Rimbaud, Capote, Nelligan, Steinbeck, Poe și boom-ul sud-american (asta mă scutește de a mai înșira 8-10 scriitori). N-am spus nimic despre români, dar pe ăștia îi iubesc pe toți! „E incredibil cum a încetat să mai fie bine scris ceea ce părea astfel înainte” Jose Saramago

Vezi profilul