tastă lângă tastă lângă

imi place nebunesc a doua parte a poeziei, incepand cu derularea fetei. asa am sectionat-o eu. mainile schimbatoare de viteze si acum la recitire imi ofera multe variante de interpretare, ceea ce e un plus imens. regulile in afazie parca forteaza un pic, dar se dizolva zic eu imediat, iar titlul parca nu zice tot ce ar trebui sa zica.. ar mai merge inca o tasta :) asta poate din cauza ordinii ideilor din mine la ora asta.

deci atentie la viteze, ca din Navodari ajungi in mare si ai vazut ce am zis eu despre mare :P

reguli era vorba acolo, mai mult de...
oricum, e bine că există o reflexie...

Mi-a plăcut foarte mult poezia. Și eu trăiesc aceeași febrilitate a derulării prea rapide și dezordonate a evenimentelor, goana nebună a omului modern. Pe de o parte, am nostalgia unei liniști patriarhale, ca în poezia lui Șt. O. Iosif sau în romanul ,,La Medeleni'', pe de alta, sunt însetat de schimbare, de noi evenimente. Probabil nu sunt eu singurul care trăiește aceste stări.

Petru, pentru trecere și semn. Toți suntem afectați de goană, într-un fel sau altul, deși știm foarte bine că "graba strică treaba", însă mileniul ne-o ia înainte, iar noi, de parcă am dori să-l cunoaștem în întregime fără să omitem ceva, îl "alergăm".