Petru Dincă

Ioan Albu,

Nu pentru că doresc să-mi cumpărați dicționarul, ci pentru că doresc să fiți bine informat, pentru a vă forma o opinie obiectivă, voi da mai jos etimologiile a două dintre cuvintele pe care le menționați dumneavoastră și pe care eu le consider de origine dacă. După ce veți citi etimologiile mele, nu cred că veți mai fi atât de sigur de soluțiile din dicționarele Academiei, care conțin, din păcate, atâtea erori...

Albínă, s.f. Dialecte: megl. albină, arom. alghină, istr. albirê ,,albină’’.

Cf. sanscr. alin, alina ,,albină’’; v. germ. bina ,,albină’’ > germ. Biene – același sens; oland. bijen, alb. bonjë [pron. bónǐă], engl. bee, isl. by, toți termenii cu sensul ,,albină’’. Termenii, cu excepția celor din sanscrită, pornesc de la rad. i. e. *bhei- ,,albină’’. Cuvântul românesc este rezultatul contaminării a două teme indoeuropene. Prima apare în sanscrită, iar cealaltă, în albaneză și în limbile germanice.

Lat. alvina ,,stup’’ (Candrea-Densuș., 33; Pușcariu, 59; DEX) nu poate fi etimon, din motive semantice. De asemenea, termenul latin nu are descendenți, cu sensul ,,albină’’, în lb. romanice occidentale.

Ápă, s.f.
Dialecte: arom. apă, megl. apă, apu, istr. apê ,,apă’’; megl. apătos ,,apătos’’.

Cf. dac. Apos – numele unui râu din Dacia (Pokorny); trac. apa ,,apă, râu, izvor’’; sanscr. apa, ap,,apă’’; de unde Apam Napat (în trad. ,,fiul apelor’’) – zeu al apelor la vechii indieni; avest. apa, ape, apo ,,apă’’; Apam Natat – zeul iranian al apelor; Apa-urta – zeu al secetei la vechii iranieni; tohar. ap, sogd. ap ,,apă’’; sumer. apsu ,,apă adâncă’’, aba ,,lac, mare’’; akkad. apah ,,apă’’; hitit. happa ,,apă’’; hitit. hapaa, luv. hapa ,,râu’’; luv. hapa ,,a uda’’; v. prus. apus ,,izvor’’, ape ,,râu’’; sudov. ap&#275; ,,râu’’; irl. abha ,,râu’’; lituan., leton. upe ,,apă curgătoare, râu’’; celt. apa ,,râu’’; lat. amnis (term. italo-celtic) ,,apă curgătoare, râu, fluviu, torent’’ < *apnis; etrusc. apa ,,apă’’; fin. aapa ,,mlaștină’’; lapon. ahpi ,,mare’’. Pokorny a identificat cuvântul și în: Salapia (în trad. ,,apă sărată’’) – vechi oraș din Apulia, gr. Apidanos – râu din Tesalia, gr. Apidon – râu în Arcadia, Messapia – regiune antică din Peninsula Italică (azi Salento), având sensul ,,loc între ape’’ (dintr-un ilir messapioi = mess ,,între’’ + apioi < i. e. *ap- ,,apă’’), gr. Apia – vechiul nume al Peloponezului.

Toți termenii indoeuropeni citați au la origine rad. i. e. *ap- ,,apă’’ (Pokorny). Prezența cuvântului în finlandeză și laponă dovedește fie un împrumut foarte vechi din indoeuropeană în aceste limbi, fie originea preindoeuropeană a termenului. Pentru ultima ipoteză, pledează existența cuvântului în akkadiană și etruscă.

Etimonul cuvântului românesc este considerat, în general, lat. aqua ,,apă’’ (Pușcariu, 91; Candrea-Densuș., 36; DA; Ciorănescu, 41; DEX), pornindu-se de la presupunerea că, într-un număr mic de termeni românești de origine latină (apă, iapă, patru), grupul ,,qu’’ din această ultimă limbă ar fi dat în română ,,p’’. Ținând însă seama de toți termenii de comparație de mai sus, în care apare sunetul ,,p’’ (în opoziție cu latina, singura limbă veche în care apare ,,qu’’), considerăm că la originea termenului românesc nu se află lat. aqua, ci etimonul traco-dacic apa, cu sensurile ,,apă, râu, izvor’’, deoarece e imposibil de crezut că româna a transformat amintitul grup latin chiar în sunetul ,,p’’, adică cel mai vechi care apare în indoeuropeană, și chiar și în limbi neindoeuropene, în denumirea respectivei noțiuni.

În concluzie, este absolut logic faptul că, atâta timp cât termenul apa a existat în tracă, l-a avut și limba dacă, iar atunci când s-a format limba română, nu a mai fost nevoie ca lat. aqua să devină apă, din moment ce cuvântul exista deja, chiar în această formă.

P. Dincă

E foarte frumoasă poezia, iar traducerea este reușită. Ți-am lăsat un semn la ,,Requiem pentru o femeie''.

Mi-a plăcut poezia dumneavoastră, a ajuns la inima mea, mai ales strofele a doua și a treia, chiar dacă sunt uneori patetice.

Domnule Marinescu,

mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Poezia e ,,sublimă'', dar dispare lent... Mulți o apreciază din ipocrizie, dar, în sinea lor, o consideră ceva neserios, ceva cu care nu merită să pierzi timpul. Și sunt mulți care contribuie la acest lucru: părinții, profesorii de română, criticii, chiar și poeții, care scriu mai mult pentru ei sau pentru un public restrâns.

E foarte bună epigrama. Felicitări!

Mie, poezia aceasta mi se pare excepțională. E atâta profunzime tragică în ea, cum n-am întâlnit decât la Eminescu, Bacovia, Dostoievski și Rebreanu. Răzbate mai ales ideea că viața e nedreaptă, iar lumea, superficială și plină de prejudecăți. Și totul e spus atât de simplu, atât de sugestiv, atât de frumos.

E una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit pe acest site. Nu pare să fie prea apreciată, pentru că nu e în ton cu moda poetică efemeră, după care se dau în vânt mulți pe aici. Dar moda, ca toate modele, trece, și ce e valoros rămâne.

Domnule Georgescu,

dintre observațiile care vi s-au făcut, sunt de acord că trebuie să corectați ,,giamandură'', formă pe care nu am întâlnit-o nicăieri (nici măcar ca nerecomandabilă); ,,căci ca să'' este bine; cacofonia (care, în treacăt fie spus, nu e o greșeală) a devenit pentru foarte mulți români o obsesie obositoare și care, lucrul cel mai rău, duce la cenzurarea inutilă a exprimării și la introducerea acelui atât de enervant ,,și'' parazitar; iar aici ar trebui scris ,,banchetele și, în general mobilierul, par noi''.

În ceea ce privește speranțele pe care le nutriți după amintitele alegeri, cred că vă faceți iluzii... În România lucrurile se mișcă extrem de încet, sunt atâtea racile, atâtea lucruri de îndreptat... Și cel mai rău lucru e sistemul de justiție ultracorupt. Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar dacă vă face bine să visați, faceți-o în continuare.

Cu stimă

Aveți dreptate, domnule Silișteanu, și pe mine m-a deranjat epitetul ,,oarecare'', atașat Pieței Universității, care rămâne un adevărat simbol. E rău că poeta simte astfel, dar aspectul este unul moral, care ține de extraestetic. Din punct de vedere etic, dumneavoastră aveți perfectă dreptate, mulți români au tendința să bagatelizeze și simbolurile naționale, ceea ce e regretabil. Dar poate
că ne explică ea de ce a spus ,,oarecare''.

Frumoasă și emoționantă poezia dumneavoastră! Am citit-o cu plăcere.
Vă doresc numai bine.

e foarte reușit poemul tău și merită toate aprecierile și steluțele pe care le-a primit. Primește și felicitările mele! E o radiografie socio-lirică, în parte satirică, dar având și ceva pitoresc, ce îmi amintește puțin de unele poeme ale lui Geo Bogza, fără să spun că el te-ar fi influențat cu ceva. Ca sugestii, aș elimina ,,varză'', din sintagma ,,zeamă de varză'' (aș păstra numai ,,zeamă'') și aș schimba ,,soare de mal'', probabil cu ,,soare la mal''.

Eugenia,

îmi cer scuze că folosesc rubrica pentru a te întreba ceva. De ce nu pot posta o traducere pe site? Încerc de mai mult timp și nu reușesc. E o problemă tehnică, pentru că apare ,,Forbidden''. Sper să o rezolvați.

Petru

Foarte frumoasă și sensibilă poezia! Am citit-o cu multă plăcere. Într-adevăr,
,,mai bine să fii trist decât rău''. Îți doresc numai bine!

mi-a plăcut această mică proză a ta. E o narațiune care curge alert, firesc. Bănuiesc că e inspirată dintr-un caz real. Am câteva observații doar cu privire la ortografie și punctuație. Eu aș scrie Saturn (cu majusculă) și aș pune ghilimele atunci când apare vorbirea personajului. Discursul ar fi mai clar.

Petru

îți mulțumesc din nou pentru steluță și pentru cuvintele tale foarte frumoase. Știu că sunt foarte sincere, așa cum au fost întotdeauna.

Ai intuit perfect: Eu fac o traducere deosebit de selectivă și țin foarte mult la calitate, așa cum o fac destul de mulți din scriitorii acestui site, printre care te numeri și tu. În plus, tu, la fel ca și domnul Silișteanu, căruia îi mulțumesc încă o dată, apreciezi cu toată sinceritatea o traducere, cu toate că traducerile sunt, în general, mai puțin valorizate. Eu cred, totuși, că am reușit să mai schimb puțin această situație. Pentu că nimic nu e mai frumos decât să oferi cititorilor lucrări de calitate.

Domnule Florian Silișteanu,

vă mulțumesc frumos pentru lectura și evidențierea traducerii mele! Evidențierea este pentru mine cu atât mai importantă, cu cât vine din partea unui fin cunoscător de literatură, pe care întotdeauna îl citesc cu plăcere. O să încerc să vă ascult și la radio.
Cu stimă.

mi-a plăcut foarte mult poezia. E simplă, dar îți transmite o stare de liniște, de împăcare cu tine și cu natura. Vraja mării te cuprinde și te ridică ,,în slăvi'', pe ,,aripi de păsări'', așa cum foarte frumos spui tu...

Mulțumesc frumos Ottilia!

Sunt încântat că ți-a plăcut traducerea mea, la care, într-adevăr, am muncit destul de mult. Mallarme&#769; e un poet dificil, dar poeziile lui sună foarte bine, unele sunt cu totul deosebite.

Toate cele bune,
Petru

Am citit cu plăcere poezia.
Aveți două mici greșeli: corect ,,soioase''; ,,la căderea serii''.

Cu stimă,
Petru D.

Ottilia,

în primul rând, îți mulțumesc frumos pentru lectura poeziei și mă bucur că ți-a plăcut. Erich Fried e un poet reflexiv, care scrie un gen de poezie aforistică, profundă, adesea paradoxală. Mie îmi place foarte mult. Deși e foarte apreciat în Europa, la noi e aproape necunoscut.

Relativ la ceea ce spui tu, dacă ,,are voie o poezie'', în general, eu nu pot să-ți răspund decât că are voie, că are voie din plin, și că ea influențează foarte mult omenirea, chiar dacă ea nici nu-și dă seama de asta. Din păcate, în ultimul timp, se observă o alunecare spre prozaic, o îndepărtare de poezie. E trist, dar se întâmplă. Mai trist e că nici poezia nu are, din punctul meu de vedere, o evoluție prea fericită. Poate că tu ești de altă părere.

Petru

Ce frumos e versul acesta: ,,Te uiți la timp, el te uită'', care mi-a amintit de aceste rânduri ale lui Pillat:

,,Te vezi aievea numai în ștersele portrete.
Te recunoști în ele, dar nu și-n fața ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita...''.

Am citit cu multă plăcere poezia. Felicitări!