Poezie
femeile de pe la noi
3 min lectură·
Mediu
la noi în oraș toate femeile sunt preocupate să slăbească
își împrumută rețete schimbă dietele din trei în trei
luni aleargă pe malul mării cu pantofi ușori de la aceeași firmă
se îmbracă la fel au fix același aer mătăsos matinal fandosit
fac în mers cu mâna celor care își închipuie că sunt într-un maraton
iar pe străzi se depune o tăcere fină o pudră de gânduri care nu vor să se dea
în vileag aerul comunitar se îndesește cu ele se sufocă oamenii abia mai
ocolesc orice formă de femeie înfiptă ca steagul în poarta primarului
bărbații se bucură că pot pleca liniștiți unii la muncă alții la cârciumă
cu mâinile în buzunare fluierând viața fără griji aparent scăpați de sub control
la noi în oraș femeile petrec în jurul gâtului eșarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândește să muște violent
poartă pantaloni mulați pe formele zvelte după cure îndelungate
bărbații le scanează insistent direct pe străzi piste de alergare
treceri de pietoni pod pe malul mării pe oriunde rotunjimile lasă în atmosferă
niște tunele de parfum transpirația lor salină modernă în trend
la noi în oraș femeile au lungi unghii false în picățele tablete allview ating
la fel de repede florile agățătoare inspiră turiști în extaz gândurile trec prin multe
ferestre virtuale ca gloanțele oarbe nu rănesc femeile
când vorbesc la telefon niciuna nu mai este disponibilă
la noi în oraș femeile iubesc orice-ar fi nou-veniții viii morții copiii vecinilor
bârfesc la fel de mult și la fel de bine le place să citească în cărțile altora
în liniile din palme să se bage în viața unora să împrumute bărbații altora
nu se ceartă nu se împacă nu acceptă animalele nu duc gunoiul nu intră în politică
nu se duc la biserică fac sport de întreținere bărbații bat cuie în pereți demolează
construiesc fac bani unși cu sudoare adună risipesc
la noi în oraș femeile poartă tricouri marinărești sunt sirene faruri valuri scoici
orice nu pot fi alte femei din lume își așteaptă bărbații de pe mări și țări
cu pâine și sare cu poale-n brâu casa dereticată cu mașina de numărat bani
împrumutată pe rând de la fata cu zâmbet angelic de la minimarket cea care are
cafenea restaurant magazine și aproape toate sediile partidelor în blocul ei cu multe
etaje pe care uneori se varsă răsăritul ca o zeamă de varză clocotită de vrăjitoare
niște babe care stau pe băncile făcute de primărie scuipă semințe și vorbesc de rău
fetele frumoase și femeile care nu poartă basma pe cap la slujba de duminică
la noi în oraș femeile se duc la masaj cosmetică oriunde să scape de femeia de apă
care le taie calea ca o pisică neagră
la noi în oraș femeile s-au îmbrăcat în fum de lumânare când te-au bătut clopotele
mitică greu să mai iasă vreun soare de mal
0147.128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 482
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “femeile de pe la noi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14057729/femeile-de-pe-la-noiComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAwww.radioteiubesc.com, Florian, mulțumesc!
0
OAorașul meu, gela, te invit la mare. o să realizezi chiar tu că aerul femimin are un altfel de parfum. mulțumesc pentru "cerul sufletesc". face mai mult decât orice.
0
GStrofa1. Femeile slăbesc prin diete alimentare și aleargă pe plajă „fandosite”, sunt active până bărbații se simt liberi numai când ele pleacă. (21 de cuvinte)
Strofa aceasta are 10 versuri și 123 de cuvinte, deci, să zicem, ar trebui să fie de șase ori mai expresivă. Pentru economia pe care o „laud” fac numărătoarea numai la această strofă!
Strofa2. Îmbrăcate frumos acum (ținem minte „fandosite”) femeile care aleargă sunt urmărite, cum altfel!, cu interes de către bărbați.
Strofa3. Femeile fol. tehn. ca tel. , calc., net. șamd.
Strofa4. În general femeile fac de toate, nu se știe care ce face, și nici dacă e frumos, moral sau altfel în afară de o înșiruire (aici) de nervi cu diferite dispoziții.
Strofa5. Femeile uitate și bătrâne sunt invidioase pe cele mai tinere, că bătrâne cumpătate nu ar fi existat niciodată! Femeile fac alte lucruri până acum nenumite de nimeni, parcă.
7-8 „femeia de apă” (fda) de care celelalte fug, ar putea s[ fie o apari’ie a poetei, dar nu vedem de ce ar fugi de ea.
Fda și masajul cosmetic ar putea să fie o explicație, însă fără importanță.
Fda ar părea să fie (și pentru folosirea corectă a clișeului „pisică neagră”) o sirenă sau un blestem asupra celor care, fiindcă locuiesc la marginea mării, sunt nevoiți să navigheze pe ea, să pescuiască și să o exploateze pentru a putea trăi. Dar este numai o explicație construită aici în căutarea unei logici de profunzime a poeziei în cauză. Nicăieri nu există un vers indiciu ca așa ar fi o „femeie de apă” care la final citim că amenință tot femeile care...aleargă. Ultimele două versuri sunt de neînțeles.
(sper că nu am greșit, este a doua tehnored. a com. pt ca la prima a sărit din pag. m a delogat și nici nu a înreg com cand am dat "send"!)
Strofa aceasta are 10 versuri și 123 de cuvinte, deci, să zicem, ar trebui să fie de șase ori mai expresivă. Pentru economia pe care o „laud” fac numărătoarea numai la această strofă!
Strofa2. Îmbrăcate frumos acum (ținem minte „fandosite”) femeile care aleargă sunt urmărite, cum altfel!, cu interes de către bărbați.
Strofa3. Femeile fol. tehn. ca tel. , calc., net. șamd.
Strofa4. În general femeile fac de toate, nu se știe care ce face, și nici dacă e frumos, moral sau altfel în afară de o înșiruire (aici) de nervi cu diferite dispoziții.
Strofa5. Femeile uitate și bătrâne sunt invidioase pe cele mai tinere, că bătrâne cumpătate nu ar fi existat niciodată! Femeile fac alte lucruri până acum nenumite de nimeni, parcă.
7-8 „femeia de apă” (fda) de care celelalte fug, ar putea s[ fie o apari’ie a poetei, dar nu vedem de ce ar fugi de ea.
Fda și masajul cosmetic ar putea să fie o explicație, însă fără importanță.
Fda ar părea să fie (și pentru folosirea corectă a clișeului „pisică neagră”) o sirenă sau un blestem asupra celor care, fiindcă locuiesc la marginea mării, sunt nevoiți să navigheze pe ea, să pescuiască și să o exploateze pentru a putea trăi. Dar este numai o explicație construită aici în căutarea unei logici de profunzime a poeziei în cauză. Nicăieri nu există un vers indiciu ca așa ar fi o „femeie de apă” care la final citim că amenință tot femeile care...aleargă. Ultimele două versuri sunt de neînțeles.
(sper că nu am greșit, este a doua tehnored. a com. pt ca la prima a sărit din pag. m a delogat și nici nu a înreg com cand am dat "send"!)
0
OAmă bucur că ai răbdarea să diseci, dar nu vei înțelege decât dacă ai locui aici, lângă femeia de apă.
eu nu spun că totul este de înțeles. unele lucruri pot fi înțelese doar trecând prin ele.
îți mulțumesc pentru prezența severă :).
eu nu spun că totul este de înțeles. unele lucruri pot fi înțelese doar trecând prin ele.
îți mulțumesc pentru prezența severă :).
0
TDbine cusute stările, chiar dacă tăierea versurilor te trage de mânecă pentru a reciti versul.
îmi place limajul folosit, sigur și gătit pentru noi cei care vrem să așteptăm sub un "soare de mal".
mi-a plăcut, e ca un fel de mers pe sârmă fără devieri de la un capăt la altul.
aprecieri!
îmi place limajul folosit, sigur și gătit pentru noi cei care vrem să așteptăm sub un "soare de mal".
mi-a plăcut, e ca un fel de mers pe sârmă fără devieri de la un capăt la altul.
aprecieri!
0
IPuite că-mi veniră-n minte
Nadine, Eugenia, Anca, Valentina, Lili,
Nicole, Emma, Justina, Julia
toate femei din Năvodari
cu zarul de apă
în cercul de apă
una mai adevărată ca cealaltă
nu-mi place repetarea
"la noi în oraș femeile"
aduce a "cultură de masă"
le-am enumerat
pentru că există
și merită
fiecare în parte
îmi place partea acidă
"niște babe care stau pe băncile făcute de primărie scuipă semințe și vorbesc de rău
fetele frumoase și femeile care nu poartă basma pe cap la slujba de duminică"
am dat cu zarul de apă și mi-a ieșit că: excepție fac babele care trec pe la mănăstirea Părintelui Daniel să culeagă pilda semănătorului
Nadine, Eugenia, Anca, Valentina, Lili,
Nicole, Emma, Justina, Julia
toate femei din Năvodari
cu zarul de apă
în cercul de apă
una mai adevărată ca cealaltă
nu-mi place repetarea
"la noi în oraș femeile"
aduce a "cultură de masă"
le-am enumerat
pentru că există
și merită
fiecare în parte
îmi place partea acidă
"niște babe care stau pe băncile făcute de primărie scuipă semințe și vorbesc de rău
fetele frumoase și femeile care nu poartă basma pe cap la slujba de duminică"
am dat cu zarul de apă și mi-a ieșit că: excepție fac babele care trec pe la mănăstirea Părintelui Daniel să culeagă pilda semănătorului
0
OATeo, am eu o chestie cu tăierea asta, oricum nu pentru a inhiba, dimpotrivă pentru a da libertate sensului, eu din suflet mulțumesc pentru semnul de lectură;
Mircea, repetiția de data asta este un accent circumflex. îmi pare rău că sâcâie, dar e important să iasă în evidență, din inima mea. mulțumesc foarte mult pentru semnul de lectură, este ca o încurajare din partea unui bărbat de apă...
Mircea, repetiția de data asta este un accent circumflex. îmi pare rău că sâcâie, dar e important să iasă în evidență, din inima mea. mulțumesc foarte mult pentru semnul de lectură, este ca o încurajare din partea unui bărbat de apă...
0
CSDistincție acordată
Îmi place că ai scris mult, e genul de poezie prin care nu primești revelația din câteva versuri cât ai pocni așa din degete, trebuie să citești, să te întrebi mereu unde va duce, ce se va întâmpla. Cred că la versul doi eu aș fi citit lunea, adică în fiecare zi de luni, ci nu luni, prima zi a săptămânii, nu îmi dau seama ce ai vrut să spui, și mai am încă o nemulțumire cu răsăritul ca o zeamă de varză, recunosc original, nu am mai citit comparația asta, haha, dar în atâta cochetărie, fandoseală, cred că răsăritul s-ar fi revărsat ca un parfum coco chanel no.5. Prin urmare versrile: tăcerea ca pudra fină de gânduri, gândurile trec prin multe ferestre virtuale ca gloanțele oarbe nu rănesc femeile, femeile s-au îmbrăcat în fum de lumânare, ridică poemul un pic deasupra realității. Stea.
0
PD e foarte reușit poemul tău și merită toate aprecierile și steluțele pe care le-a primit. Primește și felicitările mele! E o radiografie socio-lirică, în parte satirică, dar având și ceva pitoresc, ce îmi amintește puțin de unele poeme ale lui Geo Bogza, fără să spun că el te-ar fi influențat cu ceva. Ca sugestii, aș elimina ,,varză'', din sintagma ,,zeamă de varză'' (aș păstra numai ,,zeamă'') și aș schimba ,,soare de mal'', probabil cu ,,soare la mal''.
0
OACarmen: știu ce ai vrut să spui acolo cu "lunea", dar pentru mine luni este termen de legătură și prefer să-l las așa cum este. știu că există și oarecare tentă de ireal, cumva o încercare de escaladare a realității. mă bucură semnul tău înspre cuvintele mele. steaua este doar unul și mulțumesc pentru.
Petru: privind "zeama", parcă nu mai are niciun farmec dacă nu este de varză :). iar acolo chiar am vrut să fie un soare de mal. e ca și când aș privi dinspre mare. cuvintele tale de apreciere mă onorează.
vă mulțumesc din nou.
Petru: privind "zeama", parcă nu mai are niciun farmec dacă nu este de varză :). iar acolo chiar am vrut să fie un soare de mal. e ca și când aș privi dinspre mare. cuvintele tale de apreciere mă onorează.
vă mulțumesc din nou.
0
MBDistincție acordată
Tot amân, tot amân...
Un text care respiră, respiră în voie, deci are suflu, are tonalitate, are suficientă încărcătură încât să poată rezista peste vremi.
E scris, nu compus, iar acest fapt e evident.
În titlu, aș fi vrut să-mi spui exact locul unde poți găsi femei de ape, la noi ăla e oarecum vag.
E un poem care poate deschide o carte.
Un text care respiră, respiră în voie, deci are suflu, are tonalitate, are suficientă încărcătură încât să poată rezista peste vremi.
E scris, nu compus, iar acest fapt e evident.
În titlu, aș fi vrut să-mi spui exact locul unde poți găsi femei de ape, la noi ăla e oarecum vag.
E un poem care poate deschide o carte.
0
OAs-ar fi cuvenit să specific locul de unde se trag femeile de apă, însă, fiindcă pot exista, există de altfel mai multe astfel de locuri, am lăsat loc pentru imaginația fiecăruia. (scuze pentru repetiție, dar nu aș fi înlocuit nicicum cu altceva.)
fiecare amânare își are rostul ei. și frumusețea ei.
îți mulțumesc pentru aceste cuvinte amânate și pentru semnul lor din colț!
o carte? aș vrea eu!
fiecare amânare își are rostul ei. și frumusețea ei.
îți mulțumesc pentru aceste cuvinte amânate și pentru semnul lor din colț!
o carte? aș vrea eu!
0
discurs bine ca proporție cu ușor parfum adolescentin de parcă pe nepusă masă se despart pentru totdeauna :femeia din femeie!
o oglindă în care nu te uiți decât după ce ai dormit bine ...o oglindă în care vezi distanța cum pune ceasul să sune