Paul Bogdan

Șerban, Șerban...
N-am spus că dialogul între religie și filosofie este imposibi, ci că dialogul între un teolog și un filosof este imposibil. Și nu orice dialog, ci cel contradictoriu pe tema credinței.

...uiți factorul uman.

P.S. Ce să înțeleg din ceea ce ai scris? Pilda oii rătăcite?

http://biblia.crestini.com/biblia-2-42-15.html

Revelația primordială. Altă discuție.

Creator, Șerban, înseamnă după înțelegerea mea: acela care crează din nimic. Noi plăsmuim, cu înțelesul de a falsifica sau de a închipui, actul de creație. Nici un om nu crează din nimic, fie chiar și literatură.

Nu înțeleg ce-ți veni să comentezi sub textul acesta.

Nu Șerban, de obicei nu vorbesc singur. Nici măcar nu monologhez, darămite să dialoghez cu mine însumi.

PS Poate-ți completezi biografia ca să poți păstra nivelul 100.

Dumitru, corect! Mea culpa! Am citit la repezeală numele și am săvârșit o gafă monumentală!
Scuze și lui Nouraș... !

După opinia dumitale, Episcopul Român Ortodox al Caransebeșului ar fi trebuit să rămână \"supus\" Austro-Ungariei după Marea Unire? Și de ce folosiți termenul \"supus\"? A fost el vreodată \"supus\" Austro-Ungariei?

http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cristea

Sincer, nu înțeleg ce-i reproșați. Era ierarh al Bisericii Ortodoxe Române și înainte de Marea Unire. A avut o activitate pur românească pe timpul Austro-Ungariei. A fost gazetar la publicații românești, a susținut \"pocesul memorandiștilor\". În fine, îmi scapă intriga acestui articol.

Văd că puneți trei semne de exclamare după Habsburgic... de ce?
Păi din ce familie au fost regii țării care au asigurat independența României și Unirea cea Mare? Este vina lui Miron Cristea că nu s-a ridicat vreun domnitor neaoș la acea dată și că un Habsburg a fost mai român decât mulți?

De ce cort de \"rit papal\"?

Semne diacritice.

FUNDAMENTALÍSM s.n. 1. Mișcare sau atitudine care atacă orice abatere de la doctrinele și practicile considerate esențiale într-un sistem religios, politic, educativ etc. 2. (Pol.) Conservatism extrem. (cf. fr. fondamentalisme, engl. fundamentalism) [și GDLC, MW, TLF]

de ce să rescriem definiții?

http://www.ecursuri.ro/cursuri/html-introducere.php

Îmi pare rău pentru lanțurile din Făgăraș. N-am fost acolo niciodată. Fraza mi-a indus un scrânciob. Elementele notorii, într-adevăr, nu au nevoie de detaliere. După opinia mea, nu este cazul. Pentru a fi mai concis: o operă, pentru a fi reușită, trebuie să fie traductibilă.

Oricum, textul este o reușită per ansamblu. Discursul alternativ diferit nu este ușor de realizat. Crează totuși o problemă: discursul dintr-o parte a textului susține sau elimină valoarea celeilalte părți, subliniindu-i valențele, repsectiv defectele.

Cele spuse mai sus sunt doar opiniile unui cititor, nu au valențe critice. De aceea, trebuie tratate ca atare.

Să auzim de bine!

După opinia mea textul nu este bine scris. Construcția lasă de dorit.

-Ne-am căsătorit devreme, dintr-un impuls de moment și dintr-o iubire nebunească și efervescentă, așa cum numai la 20 de ani ai îndrăzneala să o încredințezi unei căsătorii.(Ce să încredințezi unei căsătorii, iubirea nebunească?);

-Alex le încerca pe propriile lui papile gustative. (propriile papile-balast);

-Atunci, blocată de teamă, într-un atac de panică, aproape de creastă, atârnată cu palmele ude de lanțuri, am avut prima oară revelația căderii în gol în propria mea viață și căsnicie. (Atunci... unde? Care lanțuri? Telescaun?! Creasta nu are lanțuri.);

-ceream mirarea primelor respirări și întregirea prin concretul vieții.(poetizare forțată);

-Nu eram pregătită pentru compromisul vieții personale. (... nu eram pregătită pentru a-mi compromite viața personală? Nu eram pregătită pentru acest compromis din viața mea personală? Cititorul se oprește din lectură căutând sensul frazei. Nu este bine.);

-Mă surprindeau noi posturi și situații de viață pe care nu le anticipasem niciodată și care nu-mi erau tocmai confortabile (postură-situație... sinonime)

-Îl suspectam că mă înșeală, fără să pot dovedi, mă suspecta de depresie și isterie, înfigând cuțitele propriilor mele angoase.(unde înfigea cuțitele? folosindu-le ca arme în discuții, este clar dar...);

-Fiecare zi ce trecea, însoțită iar de cantități uriașe de teste de sarcină, accentua obsesia procreării ca și vechile mele însoțitoare, migrenele.(migrenele accentuau obsesia procreării?)

Din păcate nu am timp să parcurg textul până la final.
După cum observați, pasajele din jurnalul copilăriei sunt reușite. Frazele scurte și lipsa detaliului din dorința de a construi o imagine în jurul unei idei vă este favorabilă.


Să fiu concret. Cele scrise de mine mai sus nu exclud talentul. Lăsați textul câteva zile și recitiți-l. Veți simți nevoia de a face curățenie, de a înlătura balastul și de a limpezi frazele.

Vă rugăm să folosiți diacritice.

1. Aveți câteva greșeli de editare la începutul textului,
2. Nu Constantin a \"impus\" religia creștină ca religie de stat.

Diacritice

Control Panel- Date, Time Language and Regional Options- Add other Language- Advanced - add Romanian

Urmăriți pașii de mai sus pentru a activa tastatura de limba română.

Vă rugăm să folosiți semne diacrtitice și să lăsați un spațiu după semnele de punctuație.

Ce e tinere nu mai ai rabdare?Te-ai plictisit deja,poftim hai inauntru, hai mai

Ex: Ce e tinere nu mai ai rabdare? Te-ai plictisit deja, poftim hai inauntru, hai mai

1. Domnule Adrian Dumitru, dumneata ai afirmat că șarpele din geneză este o invenție scolastică. V-am arătat că Sf. Ap. Ioan îl \"legitimase\" cu mult înaintea perioadei scolastice creștine. Nimic mai mult...

2. \"a preluat cum era și firesc noțiunea de preot\"... n-am spus: \"a împrumutat din iudaism preoții și funcția lor\".
Cred că știm amândoi cărui neam i se cădea această funcție și nu înțeleg de ce trebuie să îmi puneți cuvinte în gură. Preotul are putere dată de către Hristos, apostolică, și nu una moștenită din neam.
Ei bine, în limba mea călugărilor li se spune... învățător. Același termeni folosit și de apostoli când i se adresau lui Hristos. Și rabinul si preotul aduc sacrificii. Noul testament explică această conversie și nu intru în amănunte.

3. Porunca dată Evei s-a împlinit: a zdrobit capul șarpelui(satanei-așa cum v-am dat citat din Apocalipsă) născându-l pe Hristos.

...nu înțeleg de ce vă supărați când cineva vă spune că nu cunoașteți anumite amănunte. Nu este o rușine să nu știi. Eu habar n-am despre o mulțime de lucruri. Dar, niciodată, absolut niciodată, nu intru într-o polemică pe un subiect necunoscut. Abia atunci ar fi o rușine. Poate v-a supărat oarece în comentariul meu dar vă asigur că nu am vrut să vă \"ating\" sub nici un aspect.

Nu are rost să faceți \"mișto\", v-am dat definiția monoteismului \"la îndemână\", aia pe care o puteți verifica în timp ce citiți acest comentariu. Este din DEX-ul online.
Cât despre conceptul de monoteism, Eliade este de părere că ar fi de origină egipteană și mie nici nu-mi trece prin cap să-l contrazic.

Dumneata mi-o dai ca exemplu pe doamna Elisabeta Brănoiu? Ați uitat că textele dumneaei trec pe la mine.
Cum pot eu să-i contest revelația? Cine sunt eu ca să-i judec cele spuse?
Dați o căutare pe net Vassula Ryden. Pe doamna Brănoiu nu am cunoscut-o dar pe Vassula Ryden, da.
Când eram studinte la Ierusalaim, Patriarhul a invitat-o pentru a ne relata despre revelațiile sale. Am cărțile sale în bibliotecă, dăruite de domnia sa în persoană.
Aceste întâlniri, cu adevărați sau falși profeți, dialogurile cu musulmani, budiști, atei, creștini de alte confesiuni, protestanți și neoprotestanți,îmi sunt de mare ajutor. Mi-au dat ocazia să înțeleg felul de a gândi și, după cum spunea Sf. Ioan Gură de Aur, să mă fortific spiritualicește.

Mi-ar fi foarte ușor să neg, să desființez să neutralizez, sau cum vreți dumneavoastră să formulați, alte religii și credințe, aducând citate din Biblie fără a mai intra în detalii. Aș putea să o clasez pe doamna Elisabeta Brănoiu în rândul falșilor profeți... dar de unde știu eu că cele scrise de ea nu sunt de la Dumnezeu?! Dumneavoastră știți aceste lucruri cu certitudine. Eu privesc și învăț chiar și de la domnia ta. Cam asta înseamnă pentru mine \"educația creștină\".
Apropos de cele susținute de doamna Elisabeta Brănoiu. Dânsa nu este singura care crede că România este Edenul, leagănul civilizației, etc.
Ei, ce este rău în asta? Pe cine deranjează o asemenea ipoteză? Pe mine unul, nu. Cum poate ea influența masele? O fi vreun guru, o moon-atică?!
Noi ăștia, creștinii, nu prea ne punem de-a dunga în asemenea cazuri pentru a nu ne trezi că lucrăm împotriva lui Dumnezeu. Vedem, cântărim, alegem.

Felicitări!

Vacanța durează mai bine de un an... dar stabiliți o dată, anunțați pe site și vedem cum vom facem.

\"Existența diavolului este binefacere pentru creștini - Ioan Gură de Aur\"

Cum puteți susține asemenea aberație?
Dați citate din Sf. Ioan Gură de Aur și trageți această concluzie eronată.
Vreți să vă explic pe litere ce a vrut să spună Sf. Ioan Gură de Aur?

1. Fără Dracu, n-ar exista păcat mortal. Un păcat mortal săvârșit fără influența sa ar echivala omul cu dracul, 100% natură malefică... deci pedeapsa ar fi aceea aplicată lui Ucigă-l-toaca, fără putință de absolvire. Răul acționează asupra voinței. Sunt păcate săvârșite conștient și inconștient... adecă realizând, conștientizând, păcatul înainte de a-l săvârși. Adecă, din nou, păcate săvârșite de \"duhul slab\" și păcate săvârșite cu dracul la masă, pe punte, unde vrei mata. Aceste păcate din urmă, cele săvârșite în cunoștință de cauză, cunoscând Legea, sunt socotite a fi păcate mortale. De aici și graduarea gravității păcatelor.
Să luăm exemplul primordial de păcat, mortal, acela săvârșit în Rai, datorită căruia Adam a moștenit moartea. Influența directă a răului și acordul lui Adam a avut ca rezultat moartea(în trup, bineînțeles... e altă discuție);

2. \"Dacă priveghem\", răul ne dă posibilitatea de a-i da la gioale, spiritual vorbind, pe limba filosofică: de a ne exersa mușchii voinței și spiritului întru atingerea \"nirvanei\";

3. Toate aceste frământări sufletești exersează condiția umană.

Sper că v-am deslușit citatele.


Când și cum descurajează Biserica legătura directă a credinciosului cu Dumnezeu?
Vă refereați probabil la exorcizare.
Ei bine, creștinismul, \"o sectă iudaică\", a preluat cum era și firesc noțiunea de preot. Proeții nu fac altceva decât să urmeze porunca lui Hristos: \"mergeți și în numele Sfintei Treimi\": botezați, propovăduiți Evanghelia, vindecați, scoateți draci... etc.
Spuneți că Biserica \"descurajează\". Foarte bine spus! Nu impune. Explică riscurile. Ați văzut dumneavoastră popi alergând pe stradă după oameni cu aghiasmă și cruci în mână?
\"Trebuie descurajați\" de parcă stă taica popa cu bâta în mână rupând picioarele ateilor ca dumneavoastră. Nu vă impune nimeni să intrați în biserică. Nici dumneavoastră nici celor ca dumneavoastră. Nu vă impune nimeni să vă botezați, să vă căsătoriți, rugați pentru sănătate, închinați la icoane. Aceste lucruri sunt acte voluntare și nu numai, ci și conștiente.
Sau poate că dumneavoastră sunteți un tribun al neamului ăstuia ținut agresiv în întuneric de către inchiziție și eu habar n-am.

Argumentul este de negăsit în scrierile dumneavoastră. O antipatie probabil numai de dumneavoastră știută vă face să turnați raționamente sub formă de pamflet. Ei bine, domnule, nu este pamflet ceea ce scrieți dumneavoastră. Este o acuză gravă.
Să luăm un mic exemplu: cei 2 din 10.
Ei bine, în România sunt 20.000 de preoți ortodocși. Abuzând de slabele mele cunoștințe matematice, apreciez numărul popilor arătați cu degetul de domnia ta la 4.000. Vă dați seama ce spuneți?
De ce mă supără acest lucru? Ei, închipuiți-vă că eu, disecând materialele domniei voastre, concluzionez susținând, desigur, sub rezerva actului artistic, că mamele ateilor sunt în proporțe de 20% ca Maria Magdalena înainte de judecata iudaică. brrrrr!
Nu mai generalizați! Peste tot există ciurucuri. Indubitabil! Și eu sunt unul când mă raportez la Hristos. Dar... când spuneți Biserică, nu spuneți numai popi, spuneți: trupul lui Hristos, credincioși, oameni care au murit curați pentru credință. Sunt lucruri care dor, impietează.

Veniți cu cazuri comncrete. Și eu vă garantez suport(cel puțin literar) întru îndreptarea răului.