Poezie
alb vechi
1 min lectură·
Mediu
în mare grabă
crude picături de sânge
coboară în chiuveta străină
respirația se strânge vâlvoi
pentru o clipa
absoarbe neprevăzutul
pe marmura rece a șemineului
în colțul din dreapta
se odihnea prăfuită o farfurie
i-am distrus liniștea
cu un mănunchi de pene
înălțat cu nepăsare
în mizeria străveche
pauză de masă
nisipul scrâșnea sub picioare
era noapte
păpușa avea o scoică în loc de cap
viermi albaștri îi tulburau
inocența rochiei de in
castelul se clatina sub apă
naufragiul se incheie
firicelul de nisip înoată pe iarba
undeva
albul dizolva apa
012.945
0
PB