Paul Bogdan

Este într-adevăr ca o lumănare. Mai mult lată decât înaltă care cade din haiku în romcu. În rest mă cam supără picăturile de \"în\" din primul vers. În celălalt rest... aceste versuri spun cât se poate de mult pentru numărul lor.

sper ca acum să meargă!

Asta-i poza, sper să nu fie prea mare

Vă mulțumesc!
Această poezie este inspirată dintr-o realitate cotidiană. O turturică vine în fiecare dimineață la geamul bucătăriei și-mi mănâncă din palmă grâul cumpărat special pentru dânsa. Am încercat astăzi dimineață să o imortalizez cu digitalul dar nu aveam baterii... poate mâine.
Mă bucur că acest text a plăcut.

Desigur că diversitatea este mai redusă că doar n-or fi doujdemilioane de români p-afară. Eu am stat cam puțin afară, doar vreo șase ani dar înțeleg ceea ce ai scris. Am comentat ca să-ți țin isonul și ca să aduc vizionări pe acest articol.

te rog să intitulezi textele. Fără titlul acestea nu pot fi accesate din pagina de texte. Mulțumesc!

Te rog să scrii titlul așa cum ne cere regulamentul site-ului... fără majuscule. Mulțumesc!

Nu știu de ce nu se înghesuie noua generație să comenteze articolul dumitale. Așa că am să mă înghesui eu că tot mi-am făcut obicei să stau dimineața la cafea înghesuit cu picioarele la gură pe scaun din cauza frigului ce vine pe geam necesar curățirii aerului pe care-l afum din greu. Mai comentez și pentru că-mi plac vancouverienii și canadienii în general. (mor de ciudă că DoDu a adoptat un fel de a scrie pe care-l adoptam și eu dar acum nu mai pot din cauză de \"plagiat expresionist\").
Mă uit la poza dumitale și te văd râzând către oameni ceea ce-i bine. Și tot din poză văd că nu suntem din aceeași generație deci mi-ar fi greu să mă disculp așa cum sunt: kichist, manelist, incult, prin urmare un om nou, produs al unui \"fâs\" roșiatec de un miliard cincisute de mii de decibeli.
Ceea ce mă bucură în acest articol este că dumneata, în ciuda emigrării, ai păstrat totuși ceva neaoș, mândria de a fi unic, lucru întâlnit la noi românii indiferent de locul în care ne-am afla: Vancouver, Tailanda sau Piața Independenței în timpul unui miting de mii de alții ca noi, singulari.
Trebuie să știi, de aici din interior, că românul nu și-a ales modelul american ca model de viață. Pendulează el între grațiile politico-economice ale SUA și Europa dar încă nu s-a hotărât unde să pășească. Nici n-ar avea cum să trăiască precum americanii, nici măcar precum canadienii. Românul este inventiv și se adaptează la ce are. Diversitatea tipologiei umane este diversă. Îl întâlnești pe stradă atât pe liceanul care flirtează cu ierburile la modă în state pe la anii șaizeci. cât și pe \"birăul\" modern, cu țoale Armani și limuzină de serviciu. Poți întâlni maneliști pe străzile Bucureștilor cât și pe cei ce se bucură de cenacluri litarare, operă și teatru.
La țara nu prea s-a schimbat nimic de pe vremea curentelor sociale amintite de dumneata. Copiii merg la Căminul Cultural, veștile circulă din poartă în poartă mai repede decât conexiunea prin cablul optic și fântâna este tot în centrul urbei.
..aulio! Trebuie să plec la servici!

Baftă!

P.S. Nu ne cunoaștem de aceea trebuie să fac următoarea precizare: că mă alătur pozei dumitale spunându-ți că eu râd... with you, not at you.

Dragă Doade,

După cum vezi am modificat adresa, lucru care eu sper că nu este tardiv pentru acest eveniment în care tu ai să devii o treime de intelectual și asta pe spinarea noastră. Spun tardiv deoarece acest anunț avea patrusuteșiceva de vizionări până mi-am dat eu seama de locația exactă de care nici acum nu sunt sigur. Totuși, sper că măcar cei care au intrat după această modificare să găsească sala Orizont din Timișoara. Dacă nu o găsesc eu i-aș sfătui să întrbe pe acolo de Dodu sau să îți ceara acum, cât mai este timp, un număr de telefon.
Eu îți mulțumesc ție pentru faptul că mi-ai spus că pot să vin dacă țin neapărat și mai ales pentru că din cauza ta am primit, deocamdată, șapte stele pe text, lucru ce nu mi s-a mai întâmplat de nu mai știu când.

Am modificat adresa!!!! ....se pare că am greșit inițial, scuze!

Vineri, 16 aprilie, ora 14:00, la \"Sala Orizont\" a Uniunea Scriitorilor din România
Filiala Timișoara din Piața Sf. Gheorghe, nr. 3, va avea loc lansarea volumului de proză scurtă a lui DoDu, sub semnătura lui Costel Baboș

Să pasim ușor și tainic
Sub a lunii blondă... ce?
Eminoviciule, bine ai venit pe site!

Am văzut filmul o singură dată. Într-adevăr sângele este prezentat în exces, după părerea mea, depășind granițele realului.
Pare ciudat spus din gura mea dar Hristos a murit relativ ușor. De ce spun acest lucru? Deoarece pe cruce se murea... de foame(după cunoștințele mele), agonia durând uneori zile întregi. Felul în care a murit are o importanță minoră în comparație cu scopul pentru care a murit. Sacrificiul de sine pentru curățirea lumii de păcatul primar și cel individual este principala însemnătate a acestui act.
Nu cred că Domnul ar fi trebuit să-și aleagă cea mai teribilă moarte pentru a constitui un exemplul de neegalat. Dimpotrivă! Egalarea simbolică a sacrificiului său este scopul acțiunii sale. Tot ceea ce a făcut El în timpul vieții sale pe pământ este posibil pentru ființa umană. Dacă nu ar fi fost așa ne-am fi găsit imediat scuza: El era Dumnezeu atunci, eu sunt un simplu om, cum pot face eu ce a făcut El?
Interesant este faptul neștiut de mulți că Iisus a murit kusher, fără os zdrobit, lucru arătat și în film, fapt ce simbolizează sacrificiul mielului de Paște. În procesul de crucificare, cuiele străbăteau carnea palmelor și a tălpilor fără să atingă osul dar, lucru ce nu i s-a întâmplat lui Domnului, genunchii osândiților la acest supliciu erau zdrobiți pentru ca aceștia și nu se sprijine în cuie bătute în picioare.
Excesul de sânge mi-a provocat rău fizic, stări de vomă, a fost un șoc pentru mine.
Consider că evreii au reacționat așa deoarece \"ei dețin\" monopolul durerii, considerându-se pe sine victime eterne și nicidecum asupritori. Nu până demult tortura și execuția brutală, exemplificatoare, era un lucru cotidian. Biserica și tribunalele laice practicau tortura pentru a smulge mărturii. Trasul pe roată, în țeapă, fierberea în ulei sunt doar câteva metode care nu numai că se practicau dar constituiau și deliciul prostimii. Oamenii gândeau altfel. Să nu uităm că Dumnezeul Vechiului Testament era perceput ca un Dumnezeu vindicativ, sângeros. De ce? Este o poveste lungă care ne arată cum evreilor li s-a dat un cod de legi pentru a le asigura existența.
Ce mi-a plăcut la acest film este felul în care a fost prezentată Moartea și intrările sale în scenă în anumite momente.

Desigur, Costel cam are dreptate. N-am finalizat ceea ce începusem. Și eu care vroiam să-l duc cu preșul... n-a mers:))
S-a vrut o introducere pentru a-mi fi înțeleasă poziția sensibilă. Vorba lui, sper să-mi păstrez suflul mai departe și să pot descrie lucruri interesante.
Nu știu ce m-a lovit cu titlul acesta... poate voi reuși să mă fac înțeles până la urmă, este prea exploziv pentru un serial de câteva articole care-și dezvăluie intenția pe parcurs... hm!

Noi nici acum nu avem volumul:(

Adina, felicitări pentru această reușită ce a trebuit să depășească un prag emoțional care cred că te-a copleșit uneori.

Mie totul îmi apare ok. Am să-i semnalizez lui Radu problema ta.

cotă din regulament:

\"c. Nu este permisă utilizarea majusculelor pentru cuvinte sau propoziții întregi.\"

este valabil și pentru titluri

cotă din \"reguli\":

\"c. Nu este permisă utilizarea majusculelor pentru cuvinte sau propoziții întregi.\"

...este valabil și pentru titluri, gerg frate:)

Eu cred că domnul Eugen este într-o pasă proastă astfel nu-i înțeleg agresivitatea și lipsa de bună-cuviință. Să-l scuzăm de data aceasta și să-i mai acordăm credit.

Domnule colega, eu vă spun o chestie pe care, dacă doriți, o puteți transmite mai departe dacă nu, nu!
De când se rostogolește pământul ăsta n-a ieșit neam de fluture din vierme. Nu știu de ce dar toți se încăpățânează a se naște din omizi. Dreptu-i că și viermele-i cam omida și omida ca viermele și ca râmă care-i tot un vierme. Dar ca chestie alegorică și ca metamorfoză... nu s-au pupat în înțeles de această dată.
In rest suculent și plin de învățăminte eseul domniei tale.
Să auzim de bine!

Foooarteee frumos! Înduioșător chiar. Dragilor, dacă vă iubiți, dacă nu mai puteți unul fără celălalt... spuneți-vă aceste lucruri pe viu. Va fi mult mai ușor decât să le postați pe site de pe același computer.
Cu simpatie,
Paul