Blestemul

Blestemul Femeia astepta in sala plina de aparate, cu storurile trase. Statea pe un pat din acelea pe care le intalnesti doar in cabinetele doctorilor, si ea chiar se afla intr-o astfel de incapere. Se casatorise cu vreo trei ani in urma si pana acum nu avusese nici un copil, desi isi dorise mult unul sau doi. Hotarase acum impreuna cu sotul ei sa-si faca niste analize sa afle cauza care ii impiedica sa-si implineasca acel instinct ancestral, zamislit in fiinta oricarui om inca de la inceput si potrivit caruia e pacat sa nu-ti lasi in urma copii. Doctorul tocmai intra, dar femeia - Roxana o chema - nici ca-l observase. Era atat de preocupata de gandurile negre ce o napadeau. I se parea ca o asalteaza trecutul, ca o apa neagra se arunca asupra ei si oricat incearca ea sa fuga o tine in loc pamantul, un clei o impiedica sa inainteze. Doamne, sa nu fie de la... -Doamna.... -Da domnule doctor. -Mi-e teama ca noile teste pe care le-am facut nu sunt tocmai favorabile. Mi-e foarte greu sa va spun. De altfel, in atari situatii, mai intotdeauna acestea... -Stiu, domnule doctor, stiu, cel mai adesea noi stim dinainte. Nu e nevoie. Ce-ati mai putea spune. Stiu deja. Nu voi mai putea avea niciodata copii. -Imi pare rau, doamna. Permiteti-mi inca ceva. E o situatie mai putin intalnita. Stiti...cauza e destul de neobisnuita. S-a produs ceva... As vrea sa va intreb, cand erati tanara, chiar foarte tanara, as putea spune copil, ati avut vreun accident?... Sau ati suferit vreo agresiune? -Un viol, domnule doctor? spuse femeia cu vocea joasa. Si iarasi apa neagra ii inunda ochii, simti valurile izbind-o puternic, acoperind-o in intregime.. *** Roxana tocmai venise de la scoala. Mama ii pusese sa manance si ii zisese ca daca vine unchiu\' Nelu sa-i spuna ca intarzie putin pentru ca se duce la magazin sa faca niste cumparaturi. Dar sa astepte ca vine si tati pe la patru. Si ea nu sta mult. -Bine, mami, am inteles. -Si sa nu uiti sa-ti faci temele, mai spuse mama, strangand masa. Fetita tocmai trecuse in clasa a doua. Era foarte mandra de asta si ii placea mult sa deseneze. Dupa ce isi termina de facut lectiile, lua pensula si acuarelele si desena. Dar acum, fiindca mama plecase si tati era la servici se gandi sa deseneze un pic. Visase ceva nespus de frumos si ii venise ideea sa deseneze cele ce visase. Era toamna tarzie si in camera era destul de cald. Si ca pictorita ce era avea ea o rochita a ei pe care o imbraca atunci cand picta. Isi scoase hainele, isi puse rochia se aseza pe covor si incepu lucrul. Trecuse un sfert de ora de cand plecase mami, dar ei nici ca-i pasa. I se paru apoi ca o aude venind, dar nu se grabi sa stranga. Era atat de absorbita de desenul ei incat nu ii mai pasa daca mami o va certa sau nu. Dar nu veni mama. Era unchiu\'. Unchiu\' Nelu era fratele mai mare al tatalui ei. -Roxana, ce faci, frumoaso? -Multumesc, bine, unchiule, spuse ea foarte batoasa si entuziasmata. Barbatul o lua si o aseza pe genunchii lui, ii rasfira parul, ii spuse ca e o fata frumoasa, \"si talentata \" adaugase fata, si o mangaie. O mangaie si apoi incepu sa-i desfaca rochita. Fetitei nu i se parusera ciudate mangaierile, unchiu\' ii aducea mereu cadouri si o mangaia astfel, dar cand ii desfacu rochita se sperie un pic. -Unchiule, ce vrei sa faci? -Dar unchiul nu o auzea.Acum isi desfacea cureaua pantalonilor. *** \" Si barbatul isi va lasa pe mama si pe tatal sau si isi va lua femeia lui si impreuna vor fi si la bine si la rau, pana cand moartea ii va desparti. Asa spusese preotul azi, la biserica. Acum era noaptea. Dar nu una oarecare, era noaptea nuntii ei. Ce va spune George cand va afla? Unchiule, fii blestemat!!! Sa te ajunga blestemul virginei, blestemul fetei, blestemul femeii!!! Fii blestemat!!! Inima sa-ti crape cand iti va fi mai drag,inima ta rupe-se asa cum mi se rupe mie acum! Va crede George ca i-am fost necredincioasa? Ca nu sunt mai mult decat celelalte? Ca sunt si eu la fel? De ce nu-i pot spune? De ce nu i-am spus? Ar fi fost totul mult mai usor acum. De ce mi-e teama? De ce n-am spus nimanui? Ce se va intampla in noaptea asta? George, ce mult te iubesc!... Te iubesc, George... -Si eu te iubesc, Roxana, mireasa mea... Sotia mea... spuse George care tocmai intrase. Si el se apropie de ea, ii saruta mainile, apoi gatul, fruntea si o mangaie usor pe formele rotunde ivite de sub tesatura alba, brodata.. -Draga mea, scumpa mea sotie... -George... -Da, Roxana. -Trebuie sa-ti spun ceva. Neaparat. Altfel nu se cade. Da-mi sansa de afi libera... -Libera? Roxana, ce spui? Ce s-a intamplat? -George, unchiu\' Nelu... -Ce e cu el? -Nu sunt pura, George. Nu sunt virgina pe care o crezi. Odata, de mult, aveam 8 ani...S i printre sughituri adanci si lacrimi ivite din coltul ochilor verzi, Roxana ii spuse sotului ei, lui George, adevarul... Era libera acum. Libera... Adormi. *** Clopotele rasunau puternic. Toaca batea. Rudele toate reunite il petreceau pe ultimul drum. Era vant, vant rau si se prevestea furtuna. -Pacat de el, om tanar, spuse o muiere batrana. Dumnezeu sa-l ierte! Lasa el copil in urma-i si femeie tanara si frumoasa... -Dar de ce-a murit, muica? intreba un copil din sat. -I-a crapat, muma, inima, i-a plesnit! Asa au spua doctorii care l-au taiat sa vada de ce a murit. Asa au zas ei: i-a crapat inima! *** Parvu Ion, Nelu cum ii spuneau cei apropiati si cunoscuti, murise. Il ajunsese blestemul acelei ce se voia mama, blestemul Roxanei... 1998, martie