Poezie
Marină
cimilitură portret
1 min lectură·
Mediu
Valul spart pe puntea spartă
Face în destin o poartă.
Spre un gând și o părere
Înmuiate în durere.
Valu-i trist pe puntea tristă
Lacrima în el subzistă.
Din departe de pe zare
Oglindește-a floare.
Chipuri palide în rame
Trupuri calde-n lemn de dame.
Haine de țărănci în gări
Și-n ele cocori.
Ascunziș de muguraș
Gând-gurit de copilaș
Suflet răsădit în glastră
Așezat lâng-o fereastră.
Și sub plapuma-n albiu
Pe-așternutul albăstriu
Zboară visul tinerește
Nimeni nu-l iubește.
*
Baba Dochia-n cojoace
Tot afumă din chiștoace.
Au trecut-o trei fiori
Și s-a transformat în flori.
Acum zgârie brânza vieții
Pierde anii tinereții.
Căci, departe de cetate
Valul merge mai departe.
002748
0