Poezii

E tristă viața-n lipsa bucuriei. Când vine un copil nu te îmbeți. Stai și te-ntrebi în pragul nebuniei Ce poți să îi oferi tu noii vieți. Că a venit e dar Dumnezeiesc. Cu ce va crește, te

BCBotu Cătălin

0

0

Diavolul timpului e vesel. S-au irosit pădurile în van. Au început să fiarbă incredulii - Supuși ai lavei - luptă în cazan. Se resmintesc corăbii de la rute, Se readuc în ochi cadavre

BCBotu Cătălin

0

0

„Și plouă timpul peste tot cu vrăbii...” Viața-i plină de-un spectacol trist. Au început să picure din săbii, Oțele retopite de-un artist. Se scurg pe tomberoane implicații. Ajung la ghenă

BCBotu Cătălin

0

0

Un munte sterp, se-nvăluie în ceață. Își smulge apa norilor de vată... Sub soare alb, din munte dă verdeață Din piatra lucie răsare viață, Izvoare zbat în piatra săltăreață, Și apa-i plină cu

BCBotu Cătălin

0

0

Copilul zvârle cu săgeți în soare - Și îl boscorodește zilnic Că prea în zori răsare. Când spre copil cu râcă Din cerul lui privește - Cu raza dușmănoasă-l pedepsește. Îl arde și-l bășică

BCBotu Cătălin

0

0

Prin mugurii de vin văd ochii tăi Sunt clipe calde-n sfârcuri de zăpezi, Iar câmpul plin de rouă-n ochii verzi Așteaptă plânsul de pe ochi de zei. Trei sfinți de carne beau un vin

BCBotu Cătălin

0

0

e ziuă de Gabi, e ziuă de Mihă, e ziuă de toți ce în suflet îmi strigă e ziuă de Miha, e ziuă de naș, la toți dau urarea, nu sunt cârcotaș ;) și dincolo însă de carnea ce

BCBotu Cătălin

0

1

Când trupul meu se va goli de apă... Când ochi-mi se vor deschidea uscați, Să nu îmi faceți tron și nici cavou Cu mine-un con de brad să îmi lăsați. Și când va crește să mă ia cu el La cer să

BCBotu Cătălin

0

1

Valul spart pe puntea spartă Face în destin o poartă. Spre un gând și o părere Înmuiate în durere. Valu-i trist pe puntea tristă Lacrima în el subzistă. Din departe de pe zare Oglindește-a

BCBotu Cătălin

0

0

Sunete reverberează în mine De undeva chemarea răzbate. Nu m-a mai strigat nimeni De la femeia mea încoace. Mă smulg din mocirlă. Unde eram sunt acuma hainele. Și gol, urc spre glasul Care

BCBotu Cătălin

0

4

Un sat O pasăre Un om Lâng-o femeie Și un Pom. Un dor Un cântec Un suspin Un fum prelung Și un Destin. Un om O pasăre Un sat. Cu o femeie Și-un Păcat.

BCBotu Cătălin

0

5

A fost odată o balenă Cu burta mare. Și a fost un om Care mergea pe drum Și cu ochii La soarele din bolta balenei Își potrivea ceasul Ca să meargă odată cu fusul. A mai fost un om Care

BCBotu Cătălin

0

0

Pe alei rătăcite frunze Alergau într-un zvon De adiată buimăcire. Laolaltă agățate în codițe Se regăsiră două sore Din întâmplare. - Dă-mi drumul la codiță!!! - Dar nu eu te țin... E lașa

BCBotu Cătălin

0

0

Cad frunzele... Frunzele de pe tine când vor cădea? Să nu mai fii om verde? Când se vor usca? Să fii om ruginit Ca omul lui doroti*... Frunzele tale de tinichea Când îți vor lăsa Ochiul

BCBotu Cătălin

0

0

orașul etern se ascunde în frunze aștept revenirea acum și aici prin ochi și prin burtă-mi-noată meduze sunt spermă, ovul, fetus, mort și furnici. suprim bolta în mine ca burtă de chit busola

BCBotu Cătălin

0

2

Energii se readună gata de țâșnet. Conștiința timpului aș vrea să o mai am. Ceas să îmi fac inima până la detonare. Am ajuns undeva unde de mult am așteptat. Oare de ce vreți voi să merg mai

BCBotu Cătălin

0

2

Plouă în noapte și femeia mea Plouă cu șoapte în mine... Doarme copila, doarme și ea Înoată-n uitare de sine. Cronici se scriu prin ferestre Examene-s încă de dat Și noapte e surdă și

BCBotu Cătălin

0

0

Semănând a disperare Lumea pune la-ncerare Ființa celui ce a fost. Viața se îndepărtează dar se și apropiază se reface și întrupează cela ce am fost. Dac-ar fi să ies din lume Și să

BCBotu Cătălin

0

0

În fața treptelor de piatră albă Revăd cavoul, locul meu de veci... Al cărnii mele loc, dar nu al meu. Căci cine știe unde voi ajunge Și ce răsplată sau pedeaps-oi lua. Balanța e în atârnare Și

BCBotu Cătălin

0

0

De Crăciun se-adună Sufletul la foc de sobă Dacă ninge-i bucurie. Înțelepciunea e o artă... De multe ori cântată fals... Și șoaptele din fața focului aprins Cu limbi roșietice și spelbe Fac

BCBotu Cătălin

0

0

Într-o iarnă cu țipete vesele de copil Alergând prin cearșafu de zăpadă Cu urme de picioare moi și oase bătrâne da suflet bebel se aud în iarna asta șoapte la fereștile lui murmurând în

BCBotu Cătălin

0

0

Cuvânt înainte: Vă rog ca deși poate o să vă considerați jigniți să alegeți pietrele cât mai mici... Să poți să spui în trei cuvinte Ce au românii special E greu că nu găsești nimic Să fie –

BCBotu Cătălin

0

0

Fumam și mă trezeam privind Ce găuri sapă cebepeul In pieptul meu fora mocnind Și fără tihnă tebeceul... Se-ntuneca prin intestine O polipoză mă păștea... Fumam și-n liniștea atonă Ocluzia

BCBotu Cătălin

0

0

mai toamnă ca în toamna asta n-a fost în nici o altă zi ce fericire e năpasta de a fi oameni și-a trăi. mai toamnă ca în toamna asta n-a fost în nici o altă sferă ce dulce e acum năpasta

BCBotu Cătălin

0

0