Poezie
Muntele sterp I
Cricriului, cu iubire frumoasă
1 min lectură·
Mediu
Un munte sterp, se-nvăluie în ceață.
Își smulge apa norilor de vată...
Sub soare alb, din munte dă verdeață
Din piatra lucie răsare viață,
Izvoare zbat în piatra săltăreață,
Și apa-i plină cu sclipiri se-mbată.
Iluzii frânte, adăpate-n nopți,
Cu împliniri de sensuri în clepsidre.
Reminiscențe-n seri de zbor aride,
Sub pleoape ți se nasc lacrimi anhidre,
Apar în stele zboruri noi, floride
Iar carapacea-i mai subțire-n colți.
Un munte sterp renaște iar la viață
Cu carapacea prefacută-n ceață...
Timișoara, 22.04.2009
002426
0