Poezie
Copacul
dialog lui Man și Dorei, cu iubire
1 min lectură·
Mediu
Pe alei rătăcite frunze
Alergau într-un zvon
De adiată buimăcire.
Laolaltă agățate în codițe
Se regăsiră două sore
Din întâmplare.
- Dă-mi drumul la codiță!!!
- Dar nu eu te țin...
E lașa zburare.
- Minți, urâcioaso!!!
Dă-mi drumul!!!
- Zbori cu Dumnezeu...
Și, legate una de alta,
Străine, se cunoscură din nou.
- Iarăși tu? Ai venit iar?
- Da, am venit...
Nici nu știe că nu am plecat...
Știi, eu am o sămânță.
Vreau s-o aștern în pământ.
- Te opresc eu?
O ascultă pe ea.
*********************
Dispăruse legănarea.
- Unde mă aflu?
Nu mai sunt amețită...
Unde e Vântul?
Lașa zburare unde îmi e?
Cine ???!!!!...
- Cine sunt eu?
Am avut o sămânță.
Ai zis să fac cu ea ce vreau.
Acum și tu și eu
Suntem ramuri.
- Ce parc frumos!
iulie-decembrie 2003
002830
0