Poezie
Cuvânt de pe urmă
2 min lectură·
Mediu
În fața treptelor de piatră albă
Revăd cavoul, locul meu de veci...
Al cărnii mele loc, dar nu al meu.
Căci cine știe unde voi ajunge
Și ce răsplată sau pedeaps-oi lua.
Balanța e în atârnare
Și la grea cumpănă am pus judecătorul...
Am fost un om.
Fiecare dintre noi face asta...
Am greșit multora.... îi rog să mă ierte...
mi-au greșit mulți.
Acum, la sfârșit, i-am iertat.
Sunt liber acum și umblu să văd
Iar locurile pe unde am umblat...
O lume am colindat și eu,
Cât am putut.
O lume am mers... am trecut-o cu pasul...
Am așezat-o mai mereu
La picioarele mele...
Acuma sunt liber...
Și colind pe unde am fost...
Le văd toate cum erau, le văd și cum sunt
Le văd mereu... îmi iau rămas bun...
Printre toți, copilul pe care îl luam în șaretă,
Și îl lăsam să mâne pe Dora...
Copilul m-a iertat, eu l-am iertat pe omul
Pe care l-am chemat și nu a venit...
Suntem chit.
Am vrut mereu să nu am datorii,
Si plec liniștit...
Eu am iertat greșalele greșiților mei...
Dumnezeu să ne ierte pe toți.
V-am iertat și pe voi, care nu m-ați înțeles...
eu am încercat mereu
să vă înțeleg...
Îmi cer iertare vouă că v-am necăjit
și că v-am făcut
să uitați de mine.
E vina mea, și v-am iertat.
Îi iert și pe toți aceia
Care m-au mințit.
Care m-au vorbit de rău.
Care au râs de mine.
Îi iert pe cei care m-au înșelat
Pe cei care i-am tras eu pe sfoară, iertare vă rog
Credeam că sunt mai deștept... poate chiar eram
Dacă am reușit să vă înșel...
Vă iert pe toți, vă rog iertați-mă toți.
Astea nu mai au de ce să fie de acuma.
Pentru mine lumea asta s-a sfârșit.
Mă duc dincolo, la cineva care de muuuult
Mă așteaptă.
Adio tu lume,
RÃMÂI CU BINE!
Vergică
001.380
0