Din motive organizatorice ora lansării s-a modificat.
Așa că Dodu vă așteaptă la aceeași locație, în aceeași zi dar la ora...

12:00

mi se așează in brate

Consider că în această poezie a contrariat împletirea \"ideii în forma sa sensibilă\" cu \"limbajul de factură modernă\". În fapt, versurile ce ar putea da o factură teorematică textului, sunt plasate ca motto și epilog, încadrând o poezie contemporană, la modă, ce conține atât libertatea de exprimare a neomodernilor cât și metafora aproape absurdă caracteristică avangardei postmoderne.
Divergența ivită se datorează facturii celor doi comentatori. Liviu este un teorematician și un apărător asiduu al \"poeziei perfecte în formă laconică\" iar Ioana, o stănesco-soresciană.

Nu știu alții cum sunt dar tu îți păstrezi linia melodică pe care ai avut-o cu o mie de poezii în urmă.

Pentru cel mai prolific poet al site-ului, simpatia mea sinceră!

Memoria mă lasă uneori... am văzut prin 94 o casetă a unui pastor pentecostal dacă nu mă înșel (am înțeles că a scos și o carte pe aceeași temă) din Australia(?) care trata Globalizarea ca pe o inițiativă satanică. Prezenta procesul ca pe o automatizare a ființei umane. El este cel care spunea că acel cod de bare (prețul codat) este semnul satanei, al fiarei, 666. (Dacă te uiți la un cod de bare ai să observi că are pe extremități și la mijloc trei perechi de linii egale care, în același cod, reprezintă cifra 6) Spunea că este semnul mamonei, puterea banului încriptată și adulată. De asemenea prevedea înregistrarea fiecărei persoane printr-un astfel de cod de bare într-un cip implantat în frunte sau mână, cartea de identitate-semnul fiarei.
Nu mică mi-a fost mirarea când, după câțiva ani, am văzut că există astfel de proiecte. Până și în România au început să se informatizeze astfel de date personale, acum există un proiect care înregistrează animalele.
Părerea mea sinceră este că omul nu va putea schimba ceea ce nu a făcut el, nu-și va putea schimba firea. Niciodată nu vom fi niște plutoane de zombi cu voință colectivă.

Mircea, îmi pare rău dar nu am vrut să fiu răutăcios. Cu zăbala se strunește calul. Poate fi dintr-o singură bucată sau din două, cea din două bucăți se mai numește \"zăbăluță\".

Te-ai putea interesa despre căluș în \"Desculț\":)

Cu simpatie,
Paul

Teoria \"Globalizării\" bazată pe interesele grupărilor economice sau oculte nu este o teorie secretă. Uniformizarea prin anihilarea particularităților naționale și economice este totuși o mască. Unitatea în sine, formarea unui bloc economic compact mondial, este un lucru nedorit chiar de către inițiatorii acestei mișcări. Care ar fi avantajul egalității? Asta presupune un nou pas... care ar fi acela?

Bate într-adevăr în paranoia până și semnalarea acestei teorii dar este un lucru cert. Conflictele din ziua de astăzi au motivații economice așa cum le-au avut și ieri și întotdeauna. Liniile de demarație au existat întotdeauna. Au fost susținute belicos sau pur și simplu cumpărate. Exemplul lărgirii NATO către Moscova este unul dintre ele. Complicitatea la genocidul săvârșit de către turci în anul 91 asupra qurzilor este altul. Morala individuală și politica sunt termeni antagonici. Am putea vorbi despre o morală a politicii care este un subiect interesant.
Toate ideologiile existente până în momentul de față au avut ca scop \"globalizarea\". De la creștinsm până la fascism și comunism, toate ideologiile au tins către obținerea unui mediu total, uniform, pur, monolitic. Poate face parte din firea omului... zic și eu. Dar toate sau dovedit în practică utopii. Probabil că personalitatea ființei umane are un caracter prea puternic pentru a fi încarcerată într-un sistem impersonalizant.

James M. Buchanan și Gordon Tullock tratează în \"Calculus of Consent\" antica mașinațiune a fucționării statului pe principiul acțiunii colective motorizață de interesul individual, alegera colectivă fiind considerată o reconciliere a acestor interese.

În principiu sună bine și ideal dar... eu nu sunt sociolog sau politolog ci numai un observator așa că nu aș putea să decretez ideologia lor ca fiind pârghia ce va putea mișca societatea românească.

Prietene Vasilică, ești obosit într-adevăr:) Recomandarea pentru DEX era pentru domnul Mircea Roșu care nu prea știe cu ce se mestecă zăbala.

Cu simpatie,
Paul

Interesant este faptul că Cervantes este singurul autor străin care ne-a lăsat o zicere în limbă. (e o adevărată boală etimologicul ăsta pentru mine)

Trebuie să te asigur, prietene, că toate comunitățile par unite privite din afară și groaznic de fărâmițate, din interior.

Sesizez aproape în fiecare articol ironia ta în fața imposibilității de a da o formă monolită comunității române din Canada. Nu vei reuși deoarece nici o comunitate din lumea asta nu este unită.

Sfatul meu este să cauți subiecte de interes comun pentru fiecare categorie în parte. Unul dintre cei mai buni lianți este... divergența. Fă două organizații separate care să funcționeze pe principiul concurenței și vei avea cea mai strânsă comunitate posibilă. Din afară se va vedea viața plină de activitate a comunității iar în interior se va simți un progres remarcabil al vieții comunitare.

Zăbala are cam 10 cm lungime și este formată din doi cilindri subțiri de fier legați între ei cu o articulație. Șade în gura calului exact în locul unde dânsul n-are dinți. Dânsa, zăbala, se scoate când hrănești calul. Pentru a nu mânca din bunătățuri animalelor li se pune căluș.
(Vezi DEX)

Despre politică am vorbit mai puțin aici. Este cunoscut faptul că în România comunismul a fost atât de longeviv în acea formă și datorită studiului maselor de către anumiți specialiști. Experimentul \"Valea Jiului\" nu este o cacealma. După opinia mea aceste experimente continuă.

Politica de culise este cunoscută doar... în culise. \"prostimea\" este doar un spectator fără vină.

\"Cea!\" deoarece este îndemnul de a lua-o la dreapta... că la stânga am stat cam mult:)

Este într-adevăr ca o lumănare. Mai mult lată decât înaltă care cade din haiku în romcu. În rest mă cam supără picăturile de \"în\" din primul vers. În celălalt rest... aceste versuri spun cât se poate de mult pentru numărul lor.

sper ca acum să meargă!

Asta-i poza, sper să nu fie prea mare

Vă mulțumesc!
Această poezie este inspirată dintr-o realitate cotidiană. O turturică vine în fiecare dimineață la geamul bucătăriei și-mi mănâncă din palmă grâul cumpărat special pentru dânsa. Am încercat astăzi dimineață să o imortalizez cu digitalul dar nu aveam baterii... poate mâine.
Mă bucur că acest text a plăcut.

Desigur că diversitatea este mai redusă că doar n-or fi doujdemilioane de români p-afară. Eu am stat cam puțin afară, doar vreo șase ani dar înțeleg ceea ce ai scris. Am comentat ca să-ți țin isonul și ca să aduc vizionări pe acest articol.

te rog să intitulezi textele. Fără titlul acestea nu pot fi accesate din pagina de texte. Mulțumesc!

Te rog să scrii titlul așa cum ne cere regulamentul site-ului... fără majuscule. Mulțumesc!

Nu știu de ce nu se înghesuie noua generație să comenteze articolul dumitale. Așa că am să mă înghesui eu că tot mi-am făcut obicei să stau dimineața la cafea înghesuit cu picioarele la gură pe scaun din cauza frigului ce vine pe geam necesar curățirii aerului pe care-l afum din greu. Mai comentez și pentru că-mi plac vancouverienii și canadienii în general. (mor de ciudă că DoDu a adoptat un fel de a scrie pe care-l adoptam și eu dar acum nu mai pot din cauză de \"plagiat expresionist\").
Mă uit la poza dumitale și te văd râzând către oameni ceea ce-i bine. Și tot din poză văd că nu suntem din aceeași generație deci mi-ar fi greu să mă disculp așa cum sunt: kichist, manelist, incult, prin urmare un om nou, produs al unui \"fâs\" roșiatec de un miliard cincisute de mii de decibeli.
Ceea ce mă bucură în acest articol este că dumneata, în ciuda emigrării, ai păstrat totuși ceva neaoș, mândria de a fi unic, lucru întâlnit la noi românii indiferent de locul în care ne-am afla: Vancouver, Tailanda sau Piața Independenței în timpul unui miting de mii de alții ca noi, singulari.
Trebuie să știi, de aici din interior, că românul nu și-a ales modelul american ca model de viață. Pendulează el între grațiile politico-economice ale SUA și Europa dar încă nu s-a hotărât unde să pășească. Nici n-ar avea cum să trăiască precum americanii, nici măcar precum canadienii. Românul este inventiv și se adaptează la ce are. Diversitatea tipologiei umane este diversă. Îl întâlnești pe stradă atât pe liceanul care flirtează cu ierburile la modă în state pe la anii șaizeci. cât și pe \"birăul\" modern, cu țoale Armani și limuzină de serviciu. Poți întâlni maneliști pe străzile Bucureștilor cât și pe cei ce se bucură de cenacluri litarare, operă și teatru.
La țara nu prea s-a schimbat nimic de pe vremea curentelor sociale amintite de dumneata. Copiii merg la Căminul Cultural, veștile circulă din poartă în poartă mai repede decât conexiunea prin cablul optic și fântâna este tot în centrul urbei.
..aulio! Trebuie să plec la servici!

Baftă!

P.S. Nu ne cunoaștem de aceea trebuie să fac următoarea precizare: că mă alătur pozei dumitale spunându-ți că eu râd... with you, not at you.