Scrisoare catre Vii

Scrisoare catre Vii

Din cel mai nergu colt al lumii,

Va scriu acum, rapus de dor,

Mi-e teama ca ati uitat de mine,

Si v-ati ascuns departe, in viitor.

Aici la mine, ploua intruna,

Si vantul bate rece, in fiecare clipa,

Ziua-i o noapte, mai intunecata,

Iar Primavara nu-i deloc binevenita.

Oamenii de-aici, sunt muti si orbi,

Insa m-asculta cand le spun,

C-am vrut si eu sa merg cu voi,

Dar ca destinul, m-a oprit din drum.

Cu sanatatea stau mai bine,

Ma imbolnavesc numai de plans,

Cand imi vad lacrimile printre oase,

Cum se scurg, din pumnu-mi strans.

Cu dragostea, e la fel ca inainte,

Iubesc in taina, o nefercita,

Oriunde s-ar afla acum, zambeste,

C-asa a fost mereu, a mea iubita...

Sper din inima, ca sunteti sanatosi,

Si SA zambiti in fiecare zi!

Ca viata e frumoasa, si prea scurta,

Si daca nu-i asa, atunci va fi.

Acum va las, ca trebuie sa plec,

Mi-am lasat umbra, singura-n mormant,

Mi-e frica, ca am lasat usa descuiata,

Si Dumnezeu poate s-o fure...

...si s-o duca pe Pamant.

dedicata lui Horatiu,

Viata este singurul drum de la care nu poti sa te pierzi niciodata, de ce? pentru ca nu duce nicaieri...

Clyde, Martie 2004