Paul Bogdan

Bogdane, îți spun părerea mea cât mai pe scurt:
- Eva îl iubea pe Adam deoarece... nu avea de ales sau, mai bine zis, de unde alege?! :))
- Iubirea nu distruge arta, dimpotrivă. Nu se există act de creație autentică fără iubire :)
- Pentru Dumnezeu reprezinți cam ceea ce reprezintă un fiu pentru un tată sau, mai pe înțelesul nostru, ce reprezintă cea mai bună și iubită poezie a ta pentru tine

și... cam atât.

Baftă!

Uitasem de povestioara asta. Trebuie sa apara impreuna cu celelalte doua povestiri ce le-am pus pe site intr-o antologie de povesti in ianuarie 2005... a castigat nu stiu ce premiu la concursul national de povesti si povestiri, \"Bojdeuca din Tigau\".

Multumesc de trecere!

Vă mulțumesc pentru trecere și comentarii, înseamnă foarte mult pentru mine.

Efortul este laudativ!
o regulă ajutătoare:
cuvintele care încep cu sunetul î se scriu cu aceeași literă și anume î atât când sunt de sine stătătoare cât și atunci când li se atașează un prefix. Văd că ai scirs în comentariu \"reântoarcere\"... :) reîntoarcere

Cu simpatie,
Paul

Dacă acest text ar fi fost încadrat la \"poezie\" ți-aș fi spus că într-adevăr poezia a murit, cel puțin pentru tine. Dar așa, fiind vorba de un \"altfel de text\", mă văd nevoit să te contrazic și să-ți spun că ea mai trăiește, anemică ce-i drept, pe ici pe colo.

Textul are doar valoare isorică și sentimentală. Din punct de vedere literar nu este atât de reușit, de asemenea conține greșeli de ortografie și exprimare.

ex: creerele, neâmbâcsite
-limbajul turcesc... limba turcă.
E păcat de aceste mărturii. Te rog Adrian să-ți îgrijești textele nu numai din punct de vedere ortografic dar și din punct de vedere compozițional.

Domnița Venus, nu-i un mit,
e plină toată de cratere,
iar tu, poetul alpinist,
pioletezi prin emisfere.

\"Sari ca greierele-n ceruri\"
spune furnicuța mută,
\"ești pilot? Nu-s toamne, geruri?\"
iar tu cânți, c-așa ți-e datul,
legănat sub parașută.

Grecii nu mai sparg farfurii, este interzis prin lege.

Poezia asta s-a născut toamna, pe vreme urâtă.

\"iar cartea sortii o memoram fara vointa\"

Acestui vers îi lipsește ceva poate o prepoziție... sau poate are nevoie de o rearanjare. Poate: când memoram fără voință cartea sorții... zic \"poate\", încondeietura aparține exclusiv autorului.

Cu simpatie!

Andreea, mă bucur sincer că versurile mele simple mai plac.

Virgil, într-adevăr este o chestie de gust.
\"Mă întâmplam deunăzi\" ... te rog să-mi dai un exemplu din literatură în care se întâlnește această expresie, urăsc să plagiez. Chiar și fără voie.

Maestre Erbiceanu și dragă prietene, am făcut schimbarea și am să iau în considerație varianta finală. Mulțumesc!

Lucian, probabil era dimineață când ai recitat poezia și ți s-a \"limbat plimba-n gură.\" :) Am modificat cu toate că mi se părea că \"alb\" avea rostul său acolo între virgulele-paranteze ce implicau două pauze de lectură. Mersi!

Curat idei trăsnite dar nu și neplăcute.
Cred că \"număr\" este suficient. \"înnumăr\" sună mult prea trăznit

Vă mulțumesc pentru trecere!
Trec prin mine poezia sau proza ca trenurile, rapid și cu mult zgomot. Tot ce scriu, scriu în viteză fără a reveni pe text. Acum, la a doua citire, văd o parte dintre greșeli.
O paranteză amuzantă
Cineva m-a întrebat cum de este posibil ca în timpul vorbirii(!) să mănânc cuvinte. I-am răspuns că gândesc mai repede decât pot vorbi... de fapt sunt atât de distrat încât îmi continui gândurile cu voce tare de pe la mijlocul lor sau uit să mai vorbesc pe la mijlocul frazei... asta în cazurile fericite.
Și mai trist este faptul că textul odată scris nu-mi arată greșelile, trec peste ele citind de fapt gândul ce l-a creat.
Ce-o fi asta? Un psihiatru prin zonă?

Domule Geo, nu ți-am făcut nimic pe la spate, i-am spus lui Costel într-un loc public cam ce impresie mi-a făcut comentariul dumitale pretențios. Cât despre nume... suntem pe net, te-ai putea numi și Stan Păușă și să te intitulezi în mediul virtual Macadam. Până nu văd copia a Cărții de Identitate n-am de ce să-mi cer scuze. Până atunci îți dau un sfat:
Nu te mai inflama și mai ales nu arunca aiurea insulte că nu le bagă nimeni în seamă mai ales aici pe net... cel puțin nu eu care am întâlnit tot felul de specimene ca domnia ta.
Deocamdată cred că ești iritat din cauza comentariului ce l-am făcut la ultima dumitale proză \"Trei săruturi\" care, între noi fie vorba, nu-ți prea oferă statutul de critic literar.
Vezi? Nu te-am făcut nici josnic, nici laș, nici altcumva că cine știe?!.. poate vrei să mă găsești ca să-mi aplici o corecție corporală și nu-mi doresc asta.
Mă limitez să spun doar că ești un pseudocritic, un prozator slab și un poet de duzină.

Ba te-am pupat, nu pe bot ce-i drept, și sunt ceea ce mă pot crede și alții nu că te-aș fi pupat așa imaginar cum ești ci pentru că te încăpățânezi a fi clonat.
Și mie îmi place să am ultimul cuvânt de aceea am răspuns încercării tale de a fi ultimul ceea ce nu se va întâmpla deoarece am să opresc comentariile sub acest text :D
Vreau să spun că am avut și eu câteva clone, vreo 6 la număr, pe care le-am sinucis pe rând cu excepția ultimei care mi-a sucombat din cauză de schimbare a politicii (uups, să fiu atent că politica aduce cu sine -20, vorba aia, nivelul olandez) site-ului care poate fi schimbată oricum și are dreptate să se schimbe deoarece este un site privat din care poți ieși când vrei sau mai bine zic când nu prea vrei.
Așa că m-am hotărât să-mi salvez poeziile ultimei clone și să le pun sub Pan care, în paranteze fie spus... și el este o invenție, și care mi-a fost surpriza??? M-a atacat unul Griblură sau Bordură sau numai știu cum pe care eu tot clonă îl bănuiesc a fi.
Astea fiind spuse închei definitiv acest text muțindu-l la subsol.

clonați din toate țările, uniți-vă!

Ioana, îți mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Domnule Macadam, această poezie se afla în \"colecția\" unei clone în care burdușeam poeziile mai slăbuțe și pe care m-am hotărât să nu le pierd ci să le transfer aici.
Chesita cu dinții nu mi-a plăcut nici mie, nici poezia maestrului Costel nu mi-a plăcut prea mult fapt pentru care m-am abținut de a comenta la subsolul ei.
Oricum, apreciez efortul critic al unui prozator ca domnia ta cât și aprecierea încurajatoare \"poți mai bine\". Dar, cu tristețe vreau să vă spun că nu voi putea mai bine în sensul conceptului dumneavoastră despre poezie.

Poezie plină de viață și deosebită prin simplitate, mi-a plăcut.

Dumitre frate, este de apreciat setea ta neostoită de epigrame. Eu nu înțeleg aici, și te rog să mă ierți pentru asta, cum și de ce este mândru un negustor de cai.

cu simpatie,

Paul

Nu este greu de înțeles analogia dintre persoana dumitale și țigară (se pot spune multe aici de la efemeritate la viciu) ci felul în care a fost realizat acest autoportret prin alternarea cronologică a imaginilor prozaice și lirice. Din păcate lirica nu cuprinde decât doar câteva elemente proprii și acelea destul de banale:

Port în ochi nemărginirea cerului

Străbat cu gândul toate culorile și sentimentele mele

Am găsit lacrimi albastre... le-am cules

În sfârșit, trebuie să vă spun că nu sunt critic de poezie ci doar un cititor de poezie, așa că opiniile mele țin doar de esteticul personal și pot fi eronate.

la bună citire!

\"Pășesc încet, cu grijă, pe marmura neagră
a sufletului meu
Mi-a fost frică de cuvinte. Se loveau,
ca un ecou, de mine. M-au durut\"

Aceastea sunt singurele versuri care ar putea conferi acestui text denumirea de poezie. În rest nu sunt decât imagini descriptive, prozaice, a unui moment din viața dumneavoastră, probabil momentul unei reconcilieri sentimentale și nicidecum nu reușește să configureze un autoportret așa cum insinuează titlul.