Mi-e frig

O combinatie aparte intre fragilitatea interioara, in transparente, expuse-n zidul ghetii, si puterea salbatica si primara a furtunii, din afara, cu care pare a fi in lupta, eul liric. Foarte frumos...

Fraternizez cu nefericitul autor care dardaie de frig in tranzitia anotimpurilor (sau nu?), dar textul se transforma de-a dreptul in horror dambovitean cand acelasi autor marturiseste cutremurat (de la dardaieli desigur) ca “dinții îmi cântă pe față”. Dincolo de aparitia intempestiva a dintilor, din recuzita nu lipsesc elemente anatomice setereotip ale poeziei de dragoste pubertine : ochii, sanii, inima, pletele, degetele si chiar o subsioara (sic!) care confera poeziei un pronuntat aspect de loc comun. Am retinut totusi versul deosebit “Mă-mpiedic pe străzile viselor noastre”. Stimabile, poti mai bine! Iti recomand calduros sa urci in “al noualea cer” al maestrului Costel.

Ioana, îți mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

Domnule Macadam, această poezie se afla în \"colecția\" unei clone în care burdușeam poeziile mai slăbuțe și pe care m-am hotărât să nu le pierd ci să le transfer aici.
Chesita cu dinții nu mi-a plăcut nici mie, nici poezia maestrului Costel nu mi-a plăcut prea mult fapt pentru care m-am abținut de a comenta la subsolul ei.
Oricum, apreciez efortul critic al unui prozator ca domnia ta cât și aprecierea încurajatoare \"poți mai bine\". Dar, cu tristețe vreau să vă spun că nu voi putea mai bine în sensul conceptului dumneavoastră despre poezie.

Salut, bine ca ai postat si aceasta poezie ca sa mai pot sa inteleg si eu ceva printre noianul de poezii colosale de pe acest site.

Daca cineva cu profilul dumitale pe sit isi permite sa scrie obraznicia de mai jos (pe la spatele comentariului meu la un text slab de-al domniei tale, sub un text diferit, dar de mare vizibilitate precum e Excursie în DoDu), pesemne ca agonia.ro nu se cheama asa pe degeaba. Te citez, dupa ce mi-am tras cateva perechi de manusi groase :

« Așa că m-am hotărât să-mi salvez poeziile ultimei clone și să le pun sub Pan care, în paranteze fie spus... și el este o invenție, și care mi-a fost surpriza??? M-a atacat unul Griblură sau Bordură sau numai știu cum pe care eu tot clonă îl bănuiesc a fi. »

In rezumat :

1. Ma ataci pe la spate (lasitate : cum altfel se poate califica iesirea ta sus-citata?);
2. Ma acuzi de atac (mistificare : reciteste cu atentie comentariul meu Horror dambovitean, chiar tu insuti recunosti repetat ca poezia e slaba);
3. Imi stalcesti numele (josnicie);
4. Ma banuiesti public cum ca as fi clona (defaimare si calomnie : sa n-o lungim, fiindca nu vreau sa ma ia la scarmanat de-alde Costel, tocmai citii deunazi un schimb inflamant al maestrului cu un alt maestru de pe aici), in conditiile in care stii prea bine ca asta inseamna anatema (a se citi desfiintarea automata a contului meu pe sit).

Cam atat despre Pan si despre puterea exemplului dumisale…

Domule Geo, nu ți-am făcut nimic pe la spate, i-am spus lui Costel într-un loc public cam ce impresie mi-a făcut comentariul dumitale pretențios. Cât despre nume... suntem pe net, te-ai putea numi și Stan Păușă și să te intitulezi în mediul virtual Macadam. Până nu văd copia a Cărții de Identitate n-am de ce să-mi cer scuze. Până atunci îți dau un sfat:
Nu te mai inflama și mai ales nu arunca aiurea insulte că nu le bagă nimeni în seamă mai ales aici pe net... cel puțin nu eu care am întâlnit tot felul de specimene ca domnia ta.
Deocamdată cred că ești iritat din cauza comentariului ce l-am făcut la ultima dumitale proză \"Trei săruturi\" care, între noi fie vorba, nu-ți prea oferă statutul de critic literar.
Vezi? Nu te-am făcut nici josnic, nici laș, nici altcumva că cine știe?!.. poate vrei să mă găsești ca să-mi aplici o corecție corporală și nu-mi doresc asta.
Mă limitez să spun doar că ești un pseudocritic, un prozator slab și un poet de duzină.

Ma bag si eu, daca tot am fost amintit, si pe mine ma deranjeaza repetitia \"iubito\", dar accept explicatia maestrului Pan. Ceea ce ma nedumereste e chiar titlul, \"mi-e frig\", pentru ca poemul e destul de fierbinte.
Da, nu e o poezie de care sa te impiedici.
George macadam, replica pentru tine, eventual, sub un text

Trupei Pan (voci si clone) – Costel (nedumeriri nazale), in excursie pe la comentariile mele :

In dodii, lautar si pan
Au derapat pe macadam.
Iar din bordura in bordura,
S-au abatut pe aratura.

E bun catrenul nu zic ba
E buna aratura ta
De-o fi sa ma abat pe ea