Poezie
Întâmplare de toamnă
1 min lectură·
Mediu
Mă întâmplam deunăzi prin grădinile tale,
îmbătrâniseră, doamnă.
Luminile pale
se aplecau cărămiziu în pământuri,
târziu cu târziu,
se rupea frunza plecând spre începuturi.
Iar mie îmi venea să mor tiptil,
undeva,
unde sunt îngrămădiți cei ca mine
cărora bătrânețea ni se întâmplă,
cărora ne-a mucegăit,
albă,
singurătatea la tâmplă.
Mă întâmplam deunăzi prin grădinile tale,
îmbătrâniseră, doamnă.
Iar mie îmi venea să mor tiptil,
undeva,
unde sunt îngrămădiți cei ca mine
cărora bătrânețea ni se întâmplă,
cărora ne-a mucegăit
singurătatea la tâmplă.
Luminile pale
se aplecau cărămiziu în pământuri,
târziu cu târziu,
se rupea frunza plecând spre începuturi.
îmbătrâniseră, doamnă.
Luminile pale
se aplecau cărămiziu în pământuri,
târziu cu târziu,
se rupea frunza plecând spre începuturi.
Iar mie îmi venea să mor tiptil,
undeva,
unde sunt îngrămădiți cei ca mine
cărora bătrânețea ni se întâmplă,
cărora ne-a mucegăit,
albă,
singurătatea la tâmplă.
Mă întâmplam deunăzi prin grădinile tale,
îmbătrâniseră, doamnă.
Iar mie îmi venea să mor tiptil,
undeva,
unde sunt îngrămădiți cei ca mine
cărora bătrânețea ni se întâmplă,
cărora ne-a mucegăit
singurătatea la tâmplă.
Luminile pale
se aplecau cărămiziu în pământuri,
târziu cu târziu,
se rupea frunza plecând spre începuturi.
064479
0

Spre final m-am trezit dansând. Dar nu m-a văzut nimeni, așa că rămâne între noi.
A.