Paul Bogdan

Poezie încriptată de metafore și epitete pretențioase.

Reușite imagini ale răsăritului. Nu reușesc să înțeleg care ar fi ieratrea cailor. Probabil o informație care îmi scapă. Este dificil să interpretezi o astfel de poezie care abundă în imagini sacadate, care crează impresia că fiecare strofă este o poezie de sine stătătoare.

Început în forță. Păcat că se diluează într-o metaforă ușurică.

Nu am apucat să citesc tot ce ați scris, dar textul de față este foarte bun. L-aș fi recomandat dacă nu ar fi conținut greșeli de eidare și câteva deficiențe în folosirea semnelor de punctuație, greșeli care, de obicei, scapă autorului. Ați întrebat, nu demult, dacă un volum ar putea avea impact în rândul cititorilor. După cum spuneam, nu am citit tot romanul, dar dacă este scris în același fel, cred că ar putea fi interesant. Ca o recomandare: scrieți pentru început proză scurtă. Este exercițiul perfect.

Este doar o opinie de nepriceput. Să iertați intervenția. După părerea mea, când un autor adoptă dulcele stil clasic, ar trebui să îi respecte canoanele. Rima nu este suficientă pentru a acorda catrenului armonia necesară. Această poezie este lipsită de măsură iar ritmul este rupt de multe ori.

Sincer, un autor trebuie să fie posesorul unui curaj deosebit pentru a se exprima în ceea ce se consideră a fi astăzi un stil desuet. Dulce creație, molcuță... îmi place!

Multă filozofare dar există câteva imagini foarte curajoase, de impact, care merită evidențiate și poate chiar exploatate ulterior.

toți filozofii lumii întrebându-se
au albit și-au murit doar bălmăjind
aiurite păreri și-n ultimă instanță
dând totul în curu lui dumnezeu...

cum nu vreau încă să mor
scărpinând nimicul în fund

Cred că în strofa de final lipsește un verb: abstractă (făcută, inventată etc?!) să creeze. Poate mă înșel. Îmi cer scuze în acest caz.

Nu aveți de ce să ștergeți această poezie. Chiar dacă este inspirată, este vocea auctorială proprie... că doar n-om fi în vreo academie de artă cu pretenții de autenticitate și drept de autor... Mi se pare dură pe alocuri, cam cu muchii, dar este doar părerea mea subiectivă. Poate aș renunța la al doilea „sex”, mi se pare redundant.

făcând sex cu visările tale,
neprotejat,
ca să-ți primească sămânța
spre a se naște cuvântul
iubit de Dumnezeu

Desigur, conjuncția „ca” este necesară, după opinia mea.

Interesantă filozofie... Nici prin cap nu mi-au trecut aceste concluzii exegetice. Cum este firesc, fiecare cititor înțelege textul în felul său. Ceea ce mă bucură, deoarece, denotă faptul că textul poate căpăta valențe multiple, căpătând conținut chiar și atunci când se pare că nu-l are. Un autor care își explică textul nu face decât să îngusteze cu brutalitate imaginația cititorului. Prin urmare, nu pot decât să vă mulțumesc de trecere.

Nimic nou. Toate poeziile au fost publicate pe acest site. Le trebuia un volum.

Era suficient să scrieți o listă de creatori de curente literare necopiate, reetichetate, machiate... fraza aceea aia nu-și are rostul.

Nu am mai comentat pe site de o eternitate. O fac acum din melancolie.
Acum mai bine de șase ani, la festivalul de la Agigea, spuneam lucrurile de mai sus în fața lui LIS, o altă victimă manolesciană, a lui Mincu și Tașcu, Dumnezeu să-i ierte!
Cărtărescu, de altfel un tip inteligent, este un produs artificial al celor mai mari intelectuali români. A fost școlit pentru a introduce în literatura română un curent literar decedat de decenii în alte părți și care acum, după atâtea investiții, trebuie să ia Nobelul de dragul investitorilor.
Nu pot să uit succesul ridicul pe care l-a avut ”De ce iubim femeile”, o culegere de tablete tipărite în Unica sau aproape sinistra ”Poema chiuvetei”, o bataie de joc la adresa lui Eminescu, și el, la timpul său, tot un fel de Cărtărescu, produs al lui Maiorescu și școlit pentru a pune bazele literaturii române.
După opinia mea, cu excepția lui N. Stănescu, pe care totuși îl bănuiesc de influențe din avangardismul rusesc al anilor 60, nimeni nu a scris ORIGINAL, nimeni nu a creat literatură nouă.
Toți scriitorii români, ai diferitelor veacuri, s-au lăsat purtați de curente importate. Din această cauză încercam pe vremuri un curent literar, Boierismul, mort în fașă. Dar desigur, ultimele gânduri nu prea au nimic în comun cu textul de mai sus. Sunt pur și simplu dureri de-ale mele mai vechi râcâite de A. Suciu.
Nu în van l-am pomenit pe Eminescu. De la el și până acum, trecând prin toate perioadele literaturii române, au existat manolești și cărtărești. Vor exista în continuare. E bine că din când în când mai se ridică un LIS sau un Suciu, asta înseamnă că încă n-am murit.

Se învârte nelămurit

Acest vers rupe si ritm si masura si... cam tot

tehnic:
Vă rugăm să încadrați corect textele. Acest text nu este epigramă. Mulțumim!

Despre poezie:
”de când ai plecat a plouat continuu
cu pierderi de memorie
și amnezie perpetuă”

Amnezia înseamnă pierdere de memorie. Expresie pleonastică.

Imperativul negativ al verbului \"a fi\"... \"nu fi\", cu un singur i. Doar imperativul pozitiv conferă încă un \"i\" acestui verb și, desigur, însoțit de conjuncția \"să\" la pers II, sing.; \"să fii\".

Mulțumesc pentru comentarii. Am să iau în considerație propunerile de schimbare.

Frumos răspuns. Este totuși o presupunere. Este posibil totuși ca sărbătorile zeului Mithra să fi avut corespondentul getic prin Zamolxes la aceeași dată, 25 decembrie, dată la care Biserica a hotărât în sec V să prăznuiască Nașterea Domnului.

Mă frământă de mulți ani ideea revelației divine. O temă de gândire... dacă aveți timp:
Este cunoscut faptul că Hristos a ales o cale de revelație cunoscută gândirii oamenilor de la acea vreme. Un exemplu ar fi nașterea din divinitate prin trup uman. Semizeii mitologiei elene. De asemenea, consider că și moartea și învierea Sa nu erau fapte străine de cunoaștere.
Pitagoreisml și orfeismul erau la data morții și învierii lui Hristos teorii filosofice deja cunoscute.
Eliade spune că Zamlxes a fost un urmaș al pitagoreismului și că de aceea și-ar fi câștigat statutul de zeitate în Dacia. Poate de aici și adoptarea creștinismului de către populația autohtonă.

Cu toate că este un eseu bine documentat, îmi pot permite să spun că unele afirmații și concluzii sunt fără temei științific, speculative.
- Termenul de \"Crăciun\" se pare că vine într-adevăr de la latinescul creatione care, nu înseamnă numai \"creație\" dar și... naștere;
-Ce părere ar avea Eliade despre echivalențele atribuite lui Zamolxs?
-Este indubitabil faptul că foarte multe elemente precreștine au fost adoptate dar de aici până a face afirmația că acestea \"nu poate/(pot) fi atribuită niciodată „poporului”, fiind o posibilitate proprie elitelor spirituale ale celor două tradiții.\", este cale lungă. Pe ce documente, dogme, vă bazați? Care ar fi fost insituția autohtonă care a adoptat/inserat \"organic\", după cum spuneți, elementele precreștine în ritualurile și obiceiurile creștinești?
-Faceți prin următoarea declarație: \"Să remarcăm că nu putem despărți sărbătoarea religioasă a Nașterii de sărbătoarea populară a Crăciunului\", o distincție clară între Nașterea Domnului și o anume sărbătoare populară a Crăciunului care ar precede creștinismul. Pe ce vă bazați? Care sunt izvoarele care vă fac să \"presupuneți că\"?
-În tot acest text nu văd nici măcar o referință despre zeul Mithras, zeul luminii, care s-ar fi născut pe data de 25 decembrie și al cărui cult a pătruns în Dacia după cucerirea traiană din 106, era noastră. Știm cu toții că Biserica a stabilit ca dată de celebrare a Crăciunului 25 decembrie deoarece la acea dată existau mari manifestări păgâne închinate acestui zeu.

Nu găsesc umorul în acest text. Este o afirmație scurtă. Sper că autorul să înțeleagă.
Ignorând toate fumigenele care au catalizat mulțimile de o parte și de cealaltă a baricadei, ce ați spune dacă toată bătălia care s-a dat a fost pe fondul petrolului din platoul continental de la Marea Neagră?
Nu am cine știe ce informații, este doar intuiție.

ia vezi
căci
polobocu-i