Poezie
Ultimul peron
Ultimul peron
1 min lectură·
Mediu
plouă tăios
desenez cu degetul pe geamul aburit o gară
călcâiul ploii apasă tot mai violent
împrejurul
s-a mai împlinit o toamnă
au mai plecat atâția oameni
fără destinație cunoscută
distanța dintre noi
e o treaptă către cer pe timp de furtună
în colțul camerei pe taburet
o lumânare pastrează vie speranța
pe noptieră poza ta îmi surâde
de când ai plecat a plouat continuu
cu pierderi de memorie
iubirea ta mi-a rămas ca un frig
în măduva oaselor
fiecare rafală de vânt
amintește de ultimul peron
cu mine răscolit de ruperi de nori
și fulgerele din privirea ta
desenez cu degetul
un geam aburit
războiul dintre ieri si azi
014.709
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
G Gabriel Petru Băețan. “Ultimul peron.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/g-gabriel-petru-baetan/poezie/13952496/ultimul-peronComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Vă rugăm să încadrați corect textele. Acest text nu este epigramă. Mulțumim!
Despre poezie:
”de când ai plecat a plouat continuu
cu pierderi de memorie
și amnezie perpetuă”
Amnezia înseamnă pierdere de memorie. Expresie pleonastică.