Nevoia de suferință
uneori, e nevoie de fierbințeala lacrimilor pentru ca dinăuntrul nostru să se evapore veninul lamentației uneori, e nevoie de cataracta lipsurilor pentru ca subconștientul să poată vedea
GBG Gabriel Petru BăețanSoră cu mahmureala
Intri uneori într-o stare din aceea soră cu mahmureala cu toate că ție îți place să bei numai pagini din Goethe și îți aduci aminte de singurul tău prieten, de Gabriel de cum a murit el pe
GBG Gabriel Petru BăețanOrașul în care locuiesc...
Locuiesc într-un oraș în care banii și premiile literare nu curg. Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă. Mă trezesc în fiecare dimineață înainte să îmi adoarmă
GBG Gabriel Petru BăețanTerapia plânsului
plângi și prin lacrimile tale se scurg toate dihăniile acelea aureolate de negură care ți-au înveninat sufletul până atunci și ți se arată noi încăperi ale conștiinței tale cu ferestrele spre
GBG Gabriel Petru BăețanPoesie vivante
Poezia este indubitabil mai vie decât toți oamenii și toate vietățiile la un loc. Mai vie decât o cezariană proaspătă din care suflul vieții stă să erupă. Mai vie decât vița de vie cu a cărei
GBG Gabriel Petru BăețanCimitirul cuvintelor
acolo unde pe măsură ce îmbătrânim nefericirea ne înțeapă tot mai des în piepturi acolo,între cearcănele sufletului sub sârmoasa iarbă a regretelor zac toate cuvintele pe care nu am avut
GBG Gabriel Petru BăețanGhidul trecătorului prin viață
degeaba ne umplem valizele cu acatiste rugăciunile cele mai puternice sunt lacrimile degeaba ne ticsim buzunarele cu monede cu adevărat de neprețuit sunt numai zâmbetele celor dragi degeaba ne
GBG Gabriel Petru BăețanSingurătatea care înstelează cerul
singurătatea pe care pășesc desculț ca pe un drum anevoios și plin de mărăcini poate să fie cea calea cea mai scurtă către mântuire? în putredul rămas in mine după descompunerea atâtor
GBG Gabriel Petru BăețanAmanții himerelor
ne vom lăsa conduși întodeauna de instinctele primare ne vom murdări întodeauna sufletul cu transpirația altora ne vom așterne patul pe atingeri mincinoase chiar și peste o eternitate ne
GBG Gabriel Petru BăețanNiciodată îndeajuns
nu suntem niciodată prea copii ca să putem iubi nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna ceva nou de învățat nu suntem niciodată îndeajuns de curați ca să îi judecăm pe ceilalți și nici
GBG Gabriel Petru BăețanDevenim poezie
când stăm întinși pe un cearșeaf de frunze moarte și-avem mâinile împreunate ca două pensule cu vârful în același punct atunci devenim în felul nostru pictori când stăm îmbrățișați și ne
GBG Gabriel Petru BăețanCineva trebuie să o facă și pe asta
cineva trebuie sa o facă și pe asta am dat cuvintele jos de pe cruce și le-am curățat cu lacrimi apoi am îngropat toate speranțele moarte și am prăvălit tăceri peste trecut singurătatea
GBG Gabriel Petru Băețanintrospecție
atâta vid e-n mine că orice orice cuvânt articulat ar declanșa implozie atât de primitiv mi-e gestul încât orice iubire ar pieri în fașă atât de multe gânduri curg în cimitirul memoriei
GBG Gabriel Petru BăețanCursă spre cruce
am tot mai des impresia că prea târziu ne naștem și-n goana noastră după veșnicie cineva ne fură startul că moștenim păcate mult prea grele și nu putem să concurăm cu timpul că prea
GBG Gabriel Petru BăețanSufletul cactus
eu nu prind rădăcini decât în singurătate am sufletul sădit în sinele pustiu un cactus cu tăceri care împung și umbre care înfloresc
GBG Gabriel Petru BăețanParalelism liric
dacă aș fi fost meșterul Manole m-aș fi zidit pe mine însumi aș fi renunțat sufletul meu greu și dens ca o cărămidă arsă în focurile suferinței pentru femeie și artă dacă aș fi fost
GBG Gabriel Petru BăețanPentru că
pentru că timpul profanează tot și uneori se ajunge singur din urmă pentru că istoria cu toate exagerările și brutalitățile ei se zice că se repetă pentru că trecutul de cele mai multe
GBG Gabriel Petru BăețanÎmblânzitorul de verbe
din ziua în care am fost diagnosticat cu nefericire am știut că nu voi mai fi niciodată același că nesomnul mă va tortura în fiecare noapte și că ideile mă vor izbi în tâmple ca patul puștilor
GBG Gabriel Petru BăețanFertilizarea in vitro
să înlocuiești iubirea pierdută cu poezia să încerci să găsești fericirea pe Google și pe tine însuți persistând în vicii să te droghezi cu singurătate și metafore fără să poți uita totul și
GBG Gabriel Petru BăețanCopie fidelă a realității
poezia e ca o femeie frumoasă care nu trebuie niciodată fardată din lipsă de calități o femeie care se cere răsfoită cu dragoste poezia nu este a acelora care au transformat-o în teatru
GBG Gabriel Petru BăețanNu mă alege pe mine...
iubito nu te lua după fațadă castelul inimii mele nu e cel mai bun adăpost pentru vise o arhitectură exterioară bine îngrijită poate ascunde încăperi reci și goale bântuite de stafiile
GBG Gabriel Petru Băețantu ești metropola mea
tu mă sufoci în fiecare zi prin simpla ta prezență așa cum traficul paralizează intersecțiile marilor orașe tu mi te scurgi prin vene ca metroul pe sub zgârie nori și îmi transporți prin
GBG Gabriel Petru BăețanAm învățat să fiu singur…
pentru că nimic nu mă putea împlini am învățat să fiu singur am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident și pansamente pentru rănile foarte adânci am descoperit apoi umbrele cât de
GBG Gabriel Petru BăețanSala de teatru
când soarele își trăgea cortina peste zi patul nostru conjugal devenea o sală de teatru trăiam iubirea fără să o mimăm ca într-o piesă de succes jucată mereu cu casa închisă ridicam mereu
GBG Gabriel Petru BăețanPe limba lor vorbesc despre sfarșit
când plouă amintirile pe limba lor vorbesc despre sfârșit adoptat de furtună îmi sprijin fruntea de palme nimic nu mai e al meu nici măcar trupul răscolit de absențe aburii ies din
GBG Gabriel Petru BăețanTu ești biblioteca mea
toată informația din univers concentrată într-o singură inimă... în paginile pielii tale sunt arhivați toți clasicii alfabetul orbilor și biblia nefericiților... tu ești biblioteca
GBG Gabriel Petru BăețanSeceta cărnii
pe pământul acela din care grâul creștea se puteau hrăni toate visele lumii tu m-ai învățat cândva că dragostea este ecuația cu două necunoscute ce însumau infinitul acum prin vene îmi
GBG Gabriel Petru BăețanAștept
..și-atunci când ultimul crepuscul trimite luna la plimbare mai tălmăcesc în scris ca într-un rebus spectrul icoanelor tăcute sunt victima polemicii supreme o inimă săpată într-o stâncă și
GBG Gabriel Petru BăețanTu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș atunci când în natură ne făgăduim eternitatea ca într-un altar... ne logodim pentru a nu știu câta oară în catedrala din îmbrătișarea
GBG Gabriel Petru BăețanAștept un semn
noiembrie a trecut ploile mi-au scris epistola din urmă acum sunt singur ca un gând resemnat într-o nesfârșită stare de veghe destinul îmi bate la ușă în troiene cu brațele rezemate de
GBG Gabriel Petru Băețanoameni între degete
nici perna nu-mi mai primește capul îmi răsucesc în propriul meu pat trupul obosit de atâta frig în oase mâinile mele caută ceva printre așternuturi ceva ce a fugit ca un fluture mi-e
GBG Gabriel Petru Băețanvioară acordată de îngeri
stăm goi în noaptea fără glas pe buzele mele îți tremură sânii în pulsul pielii tale cuvintele sunt un strigăt de lemn printre hainele aruncate vraiște reconstruim un zbor fără aripi stăm
GBG Gabriel Petru BăețanUltimul peron
plouă tăios desenez cu degetul pe geamul aburit o gară călcâiul ploii apasă tot mai violent împrejurul s-a mai împlinit o toamnă au mai plecat atâția oameni fără destinație cunoscută distanța
GBG Gabriel Petru BăețanSimfonie de pixeli
dacă iubirea a devenit un emoticon pe messenger singurătatea să îmi fie otravă am să îi dau lui Dumnezeu un buzz mâhnit că m-a uitat printre oameni printre oameni m-a uitat Dumnezeu un buz
GBG Gabriel Petru Băețanfluture în genunchi
dimineață de mai prin pupile mărite vorbește Dumnezeu încremeit într-o oglindă caut cuvintele fluture în genunchi mă lepăd de vise beau o cafea cu speranță în zaț destinul desenează
GBG Gabriel Petru BăețanCearșeaful are propriile amintiri
miros de cuvinte evocă zilele acelea în care așternuturile se răsfățau cu goliciunea ta trecutul a rămas ca o pată pe fiecare petec de piele și pe un pat obosit cearșeaful are propriile
GBG Gabriel Petru Băețandouă păsări într-o coajă de ou
când nopțile se lăsau grele și reci peste noi ne înghesuiam trupurile în apropierea unei lumânări conviețuiam prin atingeri savurând fiecare strop de existență Dumnezeu consfințea
GBG Gabriel Petru Băețaniluzii în ambalaje de carne
pe drumul spre golgota întodeauna primul pas e o femeie preludiul morții se desfată în fiecare sărut ca și un cancer al destinului zilele trec dupa același scenariu ne amăgim cu o
GBG Gabriel Petru BăețanFacerea lumii
când a zidit umanitatea Dumnezeu a început cu locul copilăriei mele cu vibrația luminii din curtea bunicii cu mirosul de cais ars de pe verandă cu răcoarea din antreul casei și gustul sfânt
GBG Gabriel Petru BăețanTu esti destinul meu
Tu ești destinul meu cadența morții zăbovind în uman universul petcetluind și conjugând distanțe tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor tu ești îngerul care încă știe să
GBG Gabriel Petru Băețan