Niciodată îndeajuns

Poem frumos, arborescent, permite mult inspirației, de altfel destul de sobru, ar fi putut fi mai jucăuș.Mă așteptam la un final mai spectaculos,se închide în aceeași manieră. Mi-a plăcut:nu suntem niciodată îndeajuns de geniali pentru a nu avea nevoie de iubire.

Stimata doamna Macelaru. O sa iau in considerare posibilitatea unui final mai exploziv.Poemul acesta l-am scris asa, ca un monolog in oglinda, dintr-o bucata, ca un reflex. Tocmai de aceia loc de mai bine este. Si cum face parte din un proiect pe termen lung, pana la pulicarea lui in reviste de specialitate si in vreo carte, il voi mai revizui pe alocuri. Multumesc pentru atentie!