Nevoia de suferință

uneori, e nevoie de fierbințeala lacrimilor

pentru ca dinăuntrul nostru să se evapore veninul lamentației

uneori, e nevoie de cataracta lipsurilor

pentru ca subconștientul să poată vedea dincolo de aparențe

uneori, e nevoie să renunțăm la un om

pentru a îi păstra amintirea limpede

uneori, e nevoie de ghilotina deznădejdiei peste capetele noastre încoronate cu prea mult orgoliu

pentru a restabili echilibrul lucrurilor

pentru ca rugăciunile să își recapete gustul din copilăriile noastre

uneori, omul are nevoie suferință

ca de o resuscitare a simțurilor

ca de un restart lăuntric

pentru ca speranța să nu rămână inertă

pentru ca sufletul să redevină

fecund