Paul Bogdan

Domnule Gălățeanu, emisiunea a fost realizată de Mariana Sipoș care s-a documentat din arhivele securității. Nu cumva dumneata ai fost unul dintre aceia care avea misiunea de a-l denigra pe Goma și care ai rămas în aceeași postură din... inerție, să spunem?!
Documentele prezentate la televiziune mi s-au părut cât se poate de reale. Întrebarea lui P.G. este una simplă:
Cum se întâmplă că nici un comunist nu a fost judecat pentru atrocitățile comise?
El nu vrea nici Nobelul nici recunoașterea binemeritată de a fi cel mai important scriitor român anticomunist, ci doar procesul comunismului. Vă deranjează?

Și eu care am trăit cu impresia că Tg. Ocna este un oraș al pensionarilor și... al femeilor frumoase, cum spunea Negri.
Mă bucurur că Târgul mai respiră!


Cu respect,

Paul Bogdan

... acolo unde cuvintele nu își au locul.

Putere și seninătate în fața celor ce vor veni... Doamne ajută!

Cu dragoste și rugă,

Ioana și Paul

Generalizare subiectivă...
Contraargumentele ar putea fi expuse ele însele într-un eseu.
-Nu generația pro a inventat generația pro, ci mass-media;
-Nu generația pro este aceea care s-a educat pe sine;
-Nu generația pro face parte din aparatul administrativ corupt
-manelele și telenovelele, sunt marca generațiilor 30-70, și nu a generațiilor de după 89
-etc.

Semnat,

un ceaușel, 1968

Punctele de suspensie sunt în număr de trei (...), nu doua, nu patru sau mai multe.
Vă rog să nu scrieți cu tz sau sh în loc de ț și ș, aveți semnele diacritice deasupra ferestrei de editare a textelor.
Vă rog să corectați. Mulțumesc!

Uite și povestea acestui poem, promisă în primul comentraiu.
Acest text este... o rescriere a poemului semnat de Romulus Bucur:

Un buzunar de castane

pe perete
poza bunicului
cu mustăți și uniformă
de cătană

chezaro-crăiască

(brusc realizez că lumea
ar continua să existe
și fără mine)

în acest moment
se deschide ușa
și intri
începi să deșerți
un buzunar de castane:
una mie
una ție...


A fost cea mai bună poezie din toate cele care au fost rescrise după acest poem. Pe o scară de la 1 la 10 a luat nota 9,75. Printre cei care au notat s-au numărat Lucian Chișu, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Mușina și Daniel Corbu.
L-am postat deoarece știam că numele meu va atrage comentarii și discuții contradictorii.
Nu eu am recomandat textul, desigur, ci un editor care nu știa că acest text a fost notat, cum a fost notat, în concursul de la Putna. Am vrut să cunosc și alte păreri, alți oameni sau alte fețe și... scopul a fost atins.
De ce am postat un poem rescris, fapt care ar putea fi considerat un \"delict literar\"?! Deoarece rescrierea poemelor se practică la scară mare de toată generația de aur care se dă acum în stambă ca fiind originală, tânără și deosebit de inteligentă.
Nu mi-a plăcut acest principiu pe baza căruia s-a organizat concursul dar a fost un experiment interesant. Am înțeles cum au alții succes rescriind poeți români sau străini.

Cam asta ar fi povestea poemului de mai sus...

Viața pe pământ, fără nici un dubiu. Ar \"suna\" cel puțin ciudat dacă tocmai eu aș avea dubii despre altă viață.
Unii dintre douămiiști citesc, și încă foarte mult. Cunosc autori care studiază poezia universală pentru a apărea cu ceva \"nou\" în literatura română.
Eu, unul, citesc orice douămiist care-mi cade în mână. Dar asta după \"lecurile obligatorii\" din școală (și nu numai), șizeciștii și, desigur, optzeciștii, care sper să-mi ofere posibilitatea de a crea un cap de pod în acest deceniu.

Unde ar trebui să-și găsească rezonanță metafora, în cititorul clasic de poezie, în cel fabricat de aparatul critico-publicistic, în cel creat de modă... ?! Greu de răspuns.

În pofida unei pronunțări elevate asupra textului, se pare că vă aflați în dificultatea de a înțelege cele mai simple figuri de stil. Sunteți cumva ancorat în realismul brut al poeziei douămiiste(?!)... altfel nu pot să-mi imaginez cum de metafora vă este atât de străină.
Nu o să-mi explic fiecare poem în parte. Textul acesta are istoria lui pe care, probabil, am să o dezvălui curând.
Domnule Alex, viața, dată de Dumnezeu, este efemeră (fluturele), ne este dată prin actul creației \"cu migală, cu înțelepciune\", pe tot parcursul ei ne urmărește gândul despre sfârșitul inevitabil (capul de mort). Finalul este ... clipa aceasta.
Vă mulțumesc sincer pentru lecturarea textelor mele!

off topic= v-am urmat pe comentarii și texte, simt ceva și încă nu știu ce să simt...

Domnule Alex Ion, am să vă explic ce înseamnă cele trei \"elemente\":
1. Îmbrăcate în albastru - albastru este culoarea în care este reprezentată Sf. Fecipoară. (paradoxal), adică fetele astea sunt fete cuminți, vor numai să pară că nu sunt așa.
2. Căzi de marmură - sugerează suicidul prin tăierea venelor, obicei roman, de unde și nevoia de asomare... prin poezie.
3. Degetul ascuțit - este o unealtă de scris foarte eficace pe suprafața apei, poate sugera și unealta, o simplă figură de stil.

Sper că explicațiile de mai sus să vă scoată din ambiguitate. Ar fi păcat ca un atât de bun critic ca domnia ta să nu înțeleagă lucruri atât de simple.

Cu respect!

Vă rog să lăsați spații după semnele de punctuație, înaintea cuvintelor ce le urmează. Vă mulțumesc!

Dumneata ești liber să faci ce vrei cu textul dar, la o atenționare din partea unui editor în care vi se spune că după titlu nu se pune punct, vă conformați. Asta dacă doriți ca textul să apară în pagină.
Cât despre amenințările dumneavoastră... mi s-a părut că știți ce este smerenia. Eu nu mă tem de critică, mai ales că eu cunosc ieșenii ca oameni de litere.
Acest text o să fie refuzat până când veți înțelege că o greșeală gramaticală nu poate fi asumată intenționat ca licență artistică.
Asta ca să vedeți că aveți cu cine duela, dacă aveți neapărat chef. Pe mine, sincer, nu mă deranjează punctul, ci atitudinea dumneavoastră

Oh, Florine, dar eu sunt mult mai impulsiv decât ți-ai putea închipui...
Un dialog contructiv nu trebuie să conțină, după opinia mea, excitații doar de dragul unui răspuns promt. Acele schimbări vor veni cât de curând sau nu vor mai veni... ceea ce îmi va da posibilitatea de a mă ocupa de ale mele. Din păcate eu nu am instrumentul tehnic necesar pentru a rezolva unele probleme. Sper să se simtă ceva până la sfârșitul lui ianuarie.
La mulți ani! Mă duc să-mi fac bagajele spre \"o obligație\" care nu are alt scop decât acele schimbări.

Nu ești puștoaică?! Păcat, ieșirile tale, varo, ar fi avut circumstanțele atenuante oferite de vârstă. Dar ai dreptate, viața ta nu mă privește cu absolut nimic... atunci când ți-o trăiești cât mai departe de mine.

Ești prea încrâncenată, Livia. Tu nu ești o fracturistă, nu ești nimic încă, nimic încadrabil în actul poetic. Ești doar o puștoiacă ce scrie cu majuscule și se bâlbâie când este supărată pe ceva.
\"Grandomani, orbiți de putere, rușine\" au nu sunt oare aceste cuvinte, citez:\"o judecată (nu ai nici un drept să judeci pe nimeni, by the way)\".
Tu ai habar cu ce se mănâncă viața sau o vorbești așa cum o scrii, fără să o cunoști în toată splendoarea ei?
Apropos, Tașcu este dubios doar pentru cine nu îi cunoaște opera.
Nu încerca să impresionezi cu istericale justițiare. Judecă ce text vrei tu dar nu încerca să judeci un sistem de valori când valoarea ți-e străină în toate formele ei.
Despre această dedicație care se numește \"asomare\".
Cine îți citește poezia te-ar putea bănui de o inteligență peste medie. Nu credeam că este un mesaj criptic. Poezia pe care o scremi tu, Livia, va sucomba în curând.

Eu l-am recomandat sau le-am, asta ca să vă potolesc setea asta de tribuni ai poeziei oable. Soră Livia, frate Bratu, luați și voi o viață, că e atât de frumoasă! Mult aer în piept întru liniștea domniilor voastre și un an nou cât se poate de frumos.
Vreți reacții editoriale imediate, mânca-v-ar tata de pricepuți și ne-mai-întâlnibili, scuze, am tras un pui de somn că mâine am zi grea.
Motivul pentru care le-am recomandat? Hai să vă fac sărbătorile frumoase...
Că mi-au plăcut. Este suficient sau trebuie să argumentez?
Ei bine eu nu sunt cramponat în poezia prezervativ pe experiența de viață, pe aia tampon sau pe aia manifest. Nici nu pot să o înghit, d-apăi să o diger. De curve am avut parte în viață( până și de cele masculine) așa că poezia despre bubițele lor, ciclu, faptul că nu le iese pasiența sau că nu s-au șters bine la popou, nu mă acaparează, nu-mi oferă orgasme spirituale.
Mie îmi place ca poezia să fie ca și femeia aia, adevărată. Dar și mai mult îmi plac ăia prin care vine poezia aia adevărată.
Livia, ultimul text semnat de mine este dedicat poetelor care scriu ca domnia ta.
Florine, argumentele tale elevate n-au nici în clin nici în mânecă cu ceea ce ar putea desființa definița poeziei pe care o cunoaștem atat de mulți și pe care o pricep atât de puțini. Comiți o eroare când dorești să înghesui textul într-o anumită matrice, s-ar putea să îi rămână urechile pe afară. N-oi fi tu Damastes al literaturii române. Acceptă că se scrie și altfel de poezie și că ea, uneori, place.

- mi s-a întâmplat
- zi-mi

Rime facile, text scris de sute de ori de alți și alți oameni.
înnebunesc - doi \"n\", cratima înlocuiește doar o singură literă.

Reușită treabă!
Poate vă \"încrâncenați\" într-atât încât, cu încă vreo două-trei subiecte (mai de interes general), veți strânge pagini suficiente pentru o cărțu

Cred că ați fi putut concepe începutul acestui text astfel:

\"Neobișnuit, ieșit din comun, ciudat, bizar și, mai ales, straniu...\"
Am fi fost mult mai edificați asupra sensului.

Încercați să scrieți cu diacritice.

Bine ai venit printre noi!
Se simte o mână formată.