Apel catre vidioți

Vidioți din toate țările, uniți-vă prin MTV! Trupul lui, despuiat până la brâu, este acoperit de sudoare. Stând în mijlocul unei debarale plină cu vechituri, se bate cu pumnii în piept ca un Tarzan al mileniului III însă, nu intenționează să o salveze pe Jane, precum omologul său de pe ecranele panoramice ale anilor cincizeci. De data aceasta, în camera alăturată își așteaptă soarta o fată atrăgătoare deși evident, speriată. Se pune la cale un viol și milioane de adolescenți urmăresc fiecare mișcare pe MTV - rețeaua intitulată “Music Television” urmărită de la Seattle și până în cartierul Militari din București. Deja a bătut toate recordurile de audiență iar sistemul depășește cu mult CNN și Discovery luate împreună. Unde altundeva decât pe MTV se oferă posibilitatea formației Stone Temple Pilots să cânte despre magia violului ca în videoclipul Sex Type Thing? Unde altundeva decât pe MTV, băiatul dvs. cel cuminte și fata dvs. cea binecrescută, îl pot urmări pe Snoop Doggy Dogg, explicând în rapp cât de grozave sunt drogurile, cât de excitat ești după o cânepă (canabis adică) sau după o coca (nu Coca-Cola ci cocaină)? Unde, dacă nu la MTV, copiii dvs. ce silabisesc încă lecțiile, o văd pe Janet Jackson simulând prin dans acte sexuale sau pe Madonna mângâindu-și zonele erogene și țipând după \"satisfacere nebună\"? MTV se prezintă astăzi ca o forță (anti)culturală majoră, în special pentru minori, deși pare minoră pentru majori. Telespectatorii nu vizionează acest canal ci îl trăiesc. Ozzy Osborne este urmărit cu videocamera până și în baie, iar zgomotele fiziologice specifice sunt redate hi-fi. Și mai spun reclamele cu toată forța imaginilor psihedelice succedate într-un ritm infernal, că MTV-ul a afectat felul de a gândi, de a vorbi și de a cumpăra al unei generați întregii iar părinții ar trebui să considere acest canal ca pe un lucru tipic unei generații, așa cum au fost Beatles pentru anii \'60, blue-jeanșii pentru anii \'70 și muzica disco pentru anii \'80... Este oare MTV-ul la fel de inofensiv ca guma de mestecat și pantalonii burlan? MTV era urmărit în 2002 zilnic de aprox. 870 milioane de persoane din 81 de țări. Aceasta în timp ce CNN este urmărit \"doar\" de 510 milioane, cu creșteri de 40-50% atunci când au loc evenimente cu răsnute planetar: Bosnia, Afganistan, Irak... Cu siguranță că acest canal de televiziune este factorul decisiv care a contribuit la decăderea culturală din lume din ultimii ani și, atenție! producătorii sunt mândri de această \"realizare\". Beavis and Butthead În naivitatea lor, părinții cred că nu este absolut nimic rău în a-și lăsa copiii să urmărească ore întregi MTV-ul. \"Muzică, ce e rău în asta?! Și la urma urmelor, se învață astfel mult mai repede limba engleză\". Ba chiar în casele creștinilor, televiziunea prin cablu face legea iar puștii află imediat care este canalul care le promite \"love and freedom\": MTV-ul. Dacă mama este cu telenovelele și tata cu știrile și meciurile, de ce n-ar avea și ei dreptul la Beavis and Butthead?! Sau nu știți ce sau cine sunt aceștia? Este normal dacă ați trecut de 30 de ani: în timp ce părinții nu sunt conștienți de ceea ce se transmite în realitate pe MTV în afară de video-clipuri, toți adolescenții \"cablați\" sau \"satelizați\" urmăresc aventurile acestui cuplu de delicvenți, Beavis și Butthead. La New York sau la București, la Moscova sau Tokyo, cei doi eroi ai unui serial de desene animate lansat în 1993 au devenit idolii tinerilor din întreaga lume. Idoli și deci modele. Beavis și Butthead locuiesc într-o casă dărăpănată și își petrec trei sferturi din timp urmărind video-clipuri la televizor pe care le comentează, apreciindu-le cam așa: \"cool\" (marfă) sau \"suck\" (nașpa). Le place violența, sexul și decibelii - acestea sunt OK, sunt \"marfă\". Pe de altă parte, un fenomen mai complex care necesită un cât de mic efort intelectual, e taxat cu formula: \"this sucks\" adică \"nașpeturi\", \"chestii nasoale\"... Tatonându-și drumul prin viață, ținându-se de flecării și nimicuri, Beavis și Butthead nu dau doi bani pe morală, pe cinste, pe respectul autorității. Savurează deviațiile sexuale pe care seama cărora fac glume mai tot timpul și aprobă satanismul. Butthead: “Asta-i parcă muzică satanică!” Beavis: “Nici vorbă, nu-i destul de fierbinte!” După cum observa specialistul în mass-media Douglas Kellner într-un capitol special despre cei doi delicvenți deveniți idolii adolescenților (Media Culture, Londra) aceștia \"sunt caracterizați prin lipsa celor mai elementare judecăți, gusturi sau urme de rațional, prin absența valorilor politice și etice, și prin incapacitatea aproape totală de a înțelege și a comunica\". Beavis and Butthead sunt \"anti\" pe toată linia: anti-sociali, anti-culturali, anti-igienici etc. Însuși criticul și omul de cultură Ion Manolescu a găsit potrivit să scrie un articol consistent pe marginea acestui fenomen (“America în genunchi” - Dilema). Ingenios \"meșteșug de tâmpire\" O altă personalitate a lumii culturale, Alex Kasha, afirmă: \"MTV este o forță foarte destructivă pentru societate, în primul rând deoarece pentru mulți adolescenți, joacă un rol de surogat de părinte. MTV crește singură o generație de tineri și odată ce aceștia vor ajunge la maturitate, vor purta chipul și asemănarea ei\". Ce va învăța un băiat despre sexul opus dacă-și va petrece timpul vizionând MTV-ul? Va descoperi că în universul MTV nu există femei cu aspect mediocru ci doar frumoase și sumar îmbrăcate. Vorbesc provocator și sunt gata de experiențe noi oricând. Îndeamnă la asta indirect sau chiar pe față.Trebuie doar puțină atenție pentru că poți da de un virus scârbos pe care-l cheamă HIV. Oricum, dacă folosești un prezervativ, ești deștept și n-ai probleme. Ce învață o fată? Că toate fetele trebuie să aibă o viață sexuală activă, cu parteneri diferiți, fie băieți, fie fete, pentru că doar așa află ce este viața... Rețineți: dacă MTV este vizionat în mod regulat în casa dvs. fata pe care n-ați vrea să o aducă fiul dvs. acasă își face deja apariția pe ecranul din colțul sufrageriei. Televiziune sau Legiune? Deși dicționarele nu au definit încă bine termenul, MTV a dat naștere la o generație de “vidioți” sau telespectatori analfabeți din punct de vedere vizual. Cu imagini care țopăie pe ecran într-un ritm delirant, MTV le oferă telespectatorilor extrem de puțin timp ca să discearnă implicațiile a ceea ce experimentează în fața televizorului. Ca urmare, mulți tineri își decuplează rațiunea și doar sugativează senzația momentului. \"Vă înapoiem creierul la final… vă mulțumim!... În numai trei secunde, pe fundalul unui ritm drăcesc în care bateria și chitara bas reliefează solistul vocal, se perindă uneori între șapte și zece cadre diferite, la granița mesajelor subliminale. Un trup de femeie, flăcări pe o colină, o pisică neagră, un chip mascat ce râde mefistofelic, sudoare pe torsul unui bărbat, un ceas fleșcăit à la Salvador Dali... toate trecând pe ecran uluitor de repede, sugerând și iar sugerând, fără a da răgaz creierului să digere... Rămâne nu informația ci doar senzația indusă... Tehnici psihedelice dintre cele mai grosolane, fără să mai stârnească mânia vreunui pedagog creștin. Anormalul a devenit normal. Iar normalul este considerat “sucks” – nașpa. Bob Pitman, unul dintre producătorii de la MTV declară limpede: \"Cel mai puternic mod de a-i atrage pe tineri este senzația momentului. Dacă le poți porni sentimentele, i-ai prins. La MTV noi nu ținem adolescenții în fața ecranului; noi îi posedăm!\" Iată o propunere interesantă: în loc de televiziune, să se numească... Legiune! Apel către vidioți Majoritatea criticilor adresate emisiunilor de divertisment ale canalelor TV, pornesc de la premiza greșită conform căreia televizorul ca substantive comun a vrut vreodată să ne educe, să ne moralizeze, să ne mântuie. “Minunatul prieten credincios, preferabil marca Samsung, că-i pe viață, n-a avut niciodată alt scop decât acela de-a ne răpi timpul, de-a ne distrage atenția de la gesturile esențiale, de-a ne înstrăina unii de alții, așa că de ce ne-am aștepta la ceva bun de la el?” (D.Bojan) Creștini și atei așteaptă judecata de apoi pironiți în fața televizoarelor ca pe o știre banală transmisă la jurnalul de seară, laolată cu vizita primului ministru în județul X și clasamentul diviziei naționale după încă o etapă. Îmi amintesc cu candoare vremurile cu trei ore de emisie pe un singur canal național și cum cei agasați de prea multă propaganda ceaușistă refuzau cu îndârjire și demnitate să-i arunce televizorului măcar o privire darămite să mai țină \"dracu-n casă\". Pentru ei era clar: dacă intri în parlamentări cu diavolul, te învinge pentru că este tare la dialectică. Astăzi însă, când canalele TV depășesc uneori ca număr posiblitățile de programare, am devenit cu toții mai concilianți, mai puțin rigizi, renunțând la fundamentalismele de odinioară în virtutea cărora \"nu știam ce mai este prin lume\", \"ce se mai dă la televizor\" (teribilă această expresie). Așa că te uiți la TV conștient fiindcă pentru un timp dat \"te uiți\", adică uiți de tine, existența ta topindu-se în succesiunea și ritmul imaginilor care te fură, te iau cu ele, te tăvălesc prin tubul catodic și apoi te scuipă afară mai bătrân cu câteva ore și mai sărac cu un gând propriu. Pentru că orice televiziune este în primul rând o mașină de făcut bani. Și de nivelare a conștiințelor pentru a fi aduse la c.m.m.n.c, ca la matematică. Iar cel mai mic numitor comun este, evident videoclipul. Imagini în cascadă și ritm demențial, sau apusuri idilice de soare și șoapte strecurate în timp ce pianul electric Yamaha punctează angelic... Tinerii de astăzi preferă MTV-ul în loc de telenovele lacrimogene pentru că au impresia că acolo se vorbește despre ei, despre problemele lor și pentru că totul este făcut cu profesionalism - regie, grafică, design, montaj. La urma urmelor, nu văd de ce acest canal ar fi mai nociv pentru adolescenți decât, prin comparație, basmele meșteșugit alcătuite, americane sau braziliene, care le emoționează pe mătușicile și tănticile acestora. Așa cum încerc să trag semnalul de alarmă de capătul dinspre MTV, tot astfel refuz viziunea puritană care se indignează, roșie în obraji, pentru că Janet Jackson are un inel de aur în sfârcul sânilor, văzut “live” de milioane de telespectatori. De ce vă mirați, oameni buni? Ați uitat cumva că se turnează ultimile cadre ale istoriei acestei lumi? Vrem eschatologii umplute cu optimism? Târfa Babilonului cel Mare este cumva mai decentă decât Janet Jackson sau Britney Spears? Trăim într-o lume pe ducă, o lume care strigă tare până la răgușeală: “Aici este raiul! Hai să gustăm repede o bucățică până nu se închide prăvălia”. Strigă cu atât mai tare, cu cât ne înfățișează mai stereo, mai digital, mai aureolat cu premii Grammy, Oscar sau Cesar, iadul de calitate excepțională căruia îi ridică osanale. Ne asaltă precum teroriștii Al-Queda, dorind să negocieze cu noi sub presiunea emoțiilor PAL/SECAM/DOLBY. Ne somează să investim în ei sentimentele noastre cele mai intime, timpul, afecțiunea, tandrețea, speranțele și aspirațiile noastre. Într-un cuvânt, doresc închinare. Tu ești Gigi? “Da-mpărate. Am venit să mi te-nchini… De nu, sparg al tău vechi Sony, și-ți tai cablul până luni…” Na, să-l taie odată, să am și eu ceva liniște în casa asta! Gata cu emtivi-luciferi show! Să mai citesc și eu câte o carte sau Cartea, că de teledivertisment cu gay și țoape, am ajuns să uit “Miorița” și “Psalmul 23”. țÞ