Paul Bogdan

Topica și punctuația sunt foarte importante... dau sens!
Ce înțelegeți dumneavoastră prin:
\"Am vorbit cu Vali despre Claudia de dimineață în mașină.\"

sau prin:
\"...îl împinge să urmărească pe stradă ca un pervers necunoscute la...\"

Atenție la \"părerea unui om obișnuit\", în momentul postării (sau reeditării) vei afla sub \"topica acestui text\", \"subiect\"... ;)
Poate schimbăm poza?! Nu că Geneza n-ar fi interesantă... Doamne ferește!

Încerc și nu reușesc să înțeleg expresia: carne subliminală...

Nu, mulțumesc! Da, mulțumesc!

malahie, malahie, am înțeles asta... dar de ce \"proză\"?!

Fără titlu \"poezia\" nu poate fi accesată din pagina de texte.

Daniel, un tip care se comentează pentru a atrage vizionări pe textele sale este de înțeles dintr-un anumit punct de vedere dar, doi tipi care folosesc același spațiu vital și totuși folosesc un computer pentru comunicare, dacă acesta este motivul, sunt deplorabili. Dumneata crezi că nevoia de comunicare îi face să schimbe locurile pe scaun?!

Fluerasu Petre =

Alexandru Brasil

După cum se poate observa este un om care se comentează de pe conturi diferite și este foarte supărat când i se reproșează acest lucru. Pentru conformitate vă rog să-i urmăriți comentariile. Vă garantez că este același computer.

Marius, oamenii aceia ar să cânte și de frig.
Rostul acestui text este acela legat de ițe și suveică. Cât despre echipe... fără a fi microbist, eu țineam cu Dinamo, din spirit de frondă.

Din întrebările \"cu sau fără răspuns\", observ că aveți cunoștințe despre ceea ce înseamnă o revistă. Ca prim răspuns vă indic începutul articolului. Toate elementele tehnice au fost puse la punct. Desigur, nu cred că lista colaboratorilor va fi închisă vreodată.
Rândul ce include \"pagina clolorată\" este doar o cochetărie pe care o face jurnalismul cu ironia, așa, de dragul nuanței.

Eu am spus ce am avut de spus și în text și în ultimul comentariu. În ceea ce privește apropierea dumitale de cele scrise de mine sub formă de spovedanie (care sună mai curând a judecată sinodală) nu am decât a spune că
n-ai a te teme, idioțenia nu-i un păcat.

Să-mi spuneți cum și o voi face.

Domnule Gălățeanu, emisiunea a fost realizată de Mariana Sipoș care s-a documentat din arhivele securității. Nu cumva dumneata ai fost unul dintre aceia care avea misiunea de a-l denigra pe Goma și care ai rămas în aceeași postură din... inerție, să spunem?!
Documentele prezentate la televiziune mi s-au părut cât se poate de reale. Întrebarea lui P.G. este una simplă:
Cum se întâmplă că nici un comunist nu a fost judecat pentru atrocitățile comise?
El nu vrea nici Nobelul nici recunoașterea binemeritată de a fi cel mai important scriitor român anticomunist, ci doar procesul comunismului. Vă deranjează?

Și eu care am trăit cu impresia că Tg. Ocna este un oraș al pensionarilor și... al femeilor frumoase, cum spunea Negri.
Mă bucurur că Târgul mai respiră!


Cu respect,

Paul Bogdan

... acolo unde cuvintele nu își au locul.

Putere și seninătate în fața celor ce vor veni... Doamne ajută!

Cu dragoste și rugă,

Ioana și Paul

Generalizare subiectivă...
Contraargumentele ar putea fi expuse ele însele într-un eseu.
-Nu generația pro a inventat generația pro, ci mass-media;
-Nu generația pro este aceea care s-a educat pe sine;
-Nu generația pro face parte din aparatul administrativ corupt
-manelele și telenovelele, sunt marca generațiilor 30-70, și nu a generațiilor de după 89
-etc.

Semnat,

un ceaușel, 1968

Punctele de suspensie sunt în număr de trei (...), nu doua, nu patru sau mai multe.
Vă rog să nu scrieți cu tz sau sh în loc de ț și ș, aveți semnele diacritice deasupra ferestrei de editare a textelor.
Vă rog să corectați. Mulțumesc!

Uite și povestea acestui poem, promisă în primul comentraiu.
Acest text este... o rescriere a poemului semnat de Romulus Bucur:

Un buzunar de castane

pe perete
poza bunicului
cu mustăți și uniformă
de cătană

chezaro-crăiască

(brusc realizez că lumea
ar continua să existe
și fără mine)

în acest moment
se deschide ușa
și intri
începi să deșerți
un buzunar de castane:
una mie
una ție...


A fost cea mai bună poezie din toate cele care au fost rescrise după acest poem. Pe o scară de la 1 la 10 a luat nota 9,75. Printre cei care au notat s-au numărat Lucian Chișu, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Mușina și Daniel Corbu.
L-am postat deoarece știam că numele meu va atrage comentarii și discuții contradictorii.
Nu eu am recomandat textul, desigur, ci un editor care nu știa că acest text a fost notat, cum a fost notat, în concursul de la Putna. Am vrut să cunosc și alte păreri, alți oameni sau alte fețe și... scopul a fost atins.
De ce am postat un poem rescris, fapt care ar putea fi considerat un \"delict literar\"?! Deoarece rescrierea poemelor se practică la scară mare de toată generația de aur care se dă acum în stambă ca fiind originală, tânără și deosebit de inteligentă.
Nu mi-a plăcut acest principiu pe baza căruia s-a organizat concursul dar a fost un experiment interesant. Am înțeles cum au alții succes rescriind poeți români sau străini.

Cam asta ar fi povestea poemului de mai sus...

Viața pe pământ, fără nici un dubiu. Ar \"suna\" cel puțin ciudat dacă tocmai eu aș avea dubii despre altă viață.
Unii dintre douămiiști citesc, și încă foarte mult. Cunosc autori care studiază poezia universală pentru a apărea cu ceva \"nou\" în literatura română.
Eu, unul, citesc orice douămiist care-mi cade în mână. Dar asta după \"lecurile obligatorii\" din școală (și nu numai), șizeciștii și, desigur, optzeciștii, care sper să-mi ofere posibilitatea de a crea un cap de pod în acest deceniu.

Unde ar trebui să-și găsească rezonanță metafora, în cititorul clasic de poezie, în cel fabricat de aparatul critico-publicistic, în cel creat de modă... ?! Greu de răspuns.

În pofida unei pronunțări elevate asupra textului, se pare că vă aflați în dificultatea de a înțelege cele mai simple figuri de stil. Sunteți cumva ancorat în realismul brut al poeziei douămiiste(?!)... altfel nu pot să-mi imaginez cum de metafora vă este atât de străină.
Nu o să-mi explic fiecare poem în parte. Textul acesta are istoria lui pe care, probabil, am să o dezvălui curând.
Domnule Alex, viața, dată de Dumnezeu, este efemeră (fluturele), ne este dată prin actul creației \"cu migală, cu înțelepciune\", pe tot parcursul ei ne urmărește gândul despre sfârșitul inevitabil (capul de mort). Finalul este ... clipa aceasta.
Vă mulțumesc sincer pentru lecturarea textelor mele!

off topic= v-am urmat pe comentarii și texte, simt ceva și încă nu știu ce să simt...