Paul Bogdan

Exprimarea opiniei este un drept și nu o OBLIGAȚIE!

Andule..
1. corect! considerare... de unde considerațiunea mă domină
2. Dacă m-aș apuca să explic această poezie aș rescrie sute de cărți.

Există un anumit psalm care se rostește în ritualul botezului:

\"Mă plec Ție încă din pântecele mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu.\"

Pe scurt, poezia este lupta alegerii între bine și rău, conștientizarea fiarei încă din pântecele mamei.

NU ESTE O POEZIE BIOGRAFICÃ :) Nu este alegerea mea, ci doar un sentiment, un gând, care m-a îngrozit la un moment dat, gândul fiarei.

Sau, pentru cei influențabili, această poezie prezintă instinctul animalic, vânătoresc, al omului.

Ce urât este să-ți explici poeziile.

PS Pentru mine este clar. Găina a fost prima și nu oul.

Ți-e mintea în ceața nervilor. Eu zic să te calmezi și să citești cel mai inteligent cuvânt pa care l-ai citit vreodată (sîc!)
Este cuvântul \"Amin\" cu semnul exclamării, scris invers, deoarece este vorba despre cei ce sunt... pe invers.
Hai, calmează-te și fii un român.. inteligent!

Acest fel de text se autointitulează \"o ctitică de tot rahatul\"! De ce? Simplu! Deoarece autorul, incapabil de a face o critică cât de cât constructivă, se apucă (de când așteaptă el o astfel de ocazie!) să desființeze o recenzie la o carte pe care nu numai că nu a înțeles-o dar chiar îi invidiază apariția. El însuși un poet cu pretenții de inventator al poeziei filozofice, patetic în raționamentele cele mai simple, ambiguu în exprimare de dragul cripticului, acest Liviu Dascălu a prins ciolanul mult dorit, o eventuală rubrică în care poate răhăți pe oricine, fără jenă, sub protecția unui stil protejat de editor.
Pe acest site lipsește cu desăvârșire intervenția unei critici constructive, profesionaliste. Orice cretin poate bate câmpii speculând aparente neajunsuri.
Adina Ungur este cel mai complet autor pe acest site, a scris în toate felurile și a făcut-o excelent!
De ce m-am supărat? Simplu!
Acest domn, doctorant în limbaje filozofice, a dormit în casa lui Costel, îi este editor pe site... i-a cunoscut până și mama și i-a mâncat din mână. M-am supărat, în mama mă-sii de treabă, că putea să fie elegant în părere nu tâmp și japiță!
Așa cum ai fost și tu, lipsit de eleganță, în ceea ce privește \"Artistul\". Suntem prieteni... \"mare chestie în fața unor principii inventate\"

Ioana...
Ți-aș spune vreo două vorbe despre cam ce cred eu dar o respect așa că am să o las pe ea să își spună punctul de vedere.

Ai ținut să-ți creezi o imagine de om inteligent folosind un alt pseudonim, pe unii i-ai păcălit, pe mine nu.
Ceea ce am spus eu se numește TRUISM și nu tautologie. Mai pe înțelesul tău: una înseamnă un adevăr prin el însuși celălalt are un caracter de pleonasm.
A fi un om inteligent nu înseamnă neapărat a vorbi mult.
Încă ceva, nu-mi intra în rază că nu-mi placi. Ai reacții de om frustrat. Prin cea ce am spus nu am vrut decât să semnalez o eroare care stă la baza raționamentului dumitale și al domnului Brașoveanu. \"Exprimarea opiniei este o OBLIGAȚIE\" este pur și simplu un neadevăr ce vă împinge neavenit în viața altora.
Stai pe textulețele tale și nu-mi intra în sfera intimă că te lovesc de nu te vezi. Nu este o amenințare, este o promisiune!

Lumea noastră, lumea voastră, foi verzii de stea măiastră.

Nu voi să zic cu mare fală
Dar dac-ai fi acum o floare
Ți-aș dezbrăca câte-o petală
Cu animală nerăbdare.

Ce putem a spune?! Scrie în fiecare zi până când scriitura te va da de-a dura.

De această polemică veninoasă îmi era cel mai mult teamă!
Nu am avut răbdare să citesc toate comentariile deoarece ele întinează ideea de solidaritate cu un om neîndreptățit.

Doamnă Angela Furtună, nu știu dacă voi putea găsi undeva jurnalul lui Goma în format digital dar voi încerca... În altă ordine de idei, doamnă Furtună... eu, cel care găzduiesc aceste discuții \"aiuristice\" mai și dorm din când în când. Dar acum, că m-am trezit și este ora 5AM, ca o dovadă a vigilenței mele, am să încadrez acest \"dialog\" la offtopic\".

Nu numai CE a scris Paul Goma este important, ci faptul că USR s-a pronunțat JUSTIȚIAR înainte ca o instanță de drept să facă acest lucru, s-a autosesizat ca o celulă de partid comunist impunând măsuri administrative împotriva unui om \"nevinovat până la proba contrarie\".
Dacă nu este clară intenția acestui articol să mi se spună!

Ți-am citit cam multe. Nici comentariile nu e rele. După părerea mea catrenul neexersat nu-ți priește, ideea sufocă ritmul.. sau invers?!
Aș pune:
\"..în lalele\", fără \"plictisită\" sau \"..se odihnește-ntre lalele\"
\"Tărâna...\"

\"Picături de ceață din pocal străveziu\" asta ca să mai aducă a primul vers din poemă

\"metamorfozate\" sună pretențios și taie ritmul și spiritul poeziei... \"schimbate\"?!

\"În pumni strivesc o brazdă de lut\" -parcă-parcă rimează mai bine cu sunt

\"Amurgul rupt in două mă prinde ca un val
Și îmi smulge pleoapele cu mâna stângă;
Am fost o poveste de zbor căutând un final...
În aripi se ascunde a mea osândă.

Asta ca să justificăm aripile de la sfârșit și să mai modificăm ritmul.

Cam așa aș fi scris eu da mata faci cum crezi.
Deocamdată te anunț trist că ai nivel 100 la mai mare!

Din păcate nu am avut timp să citesc decât până la jumătatea capitolului 4 dar îți promit că voi continua.

La prima lectură, prima impresie.
Ți-aș recomanda același sfat pe care mi l-ai dat mie. Renunță la descriptivism. O mare parte din proza de față este eseu. Însușeșe-ți un personaj în jurul căruia se leagă acțiunea și scrie la pers I. Dacă spațiul istoric nu te cuprinde poți scrie ca fiind în pielea personajelor unei familii, acțiunea fiind una testamentară sau... orice altceva de genul acesta care ar aduce subiectul la persoana I.
Ai grijă la detalii. Nu sunt convins că puștile germanilor din primul război mondial aveau cocoașe. Mai mult ca sigur că erau puști cu repetiție și încărcător. Tot în aceeași frază scrii despre alimentarea cu muniție. Prima oară spui că deschide lada de cartușe după care ia un pumn de... gloanțe. Gloanțele sunt partea de plumb (îmbrăcată în diferite aliaje în primul război) a cartușului.
La începutul capitolului patru ai o inadvertență. Preot detașat la un regiment care trage clopotele și se ascunde în beciul din curtea bisericii... și biserica fusese detașată pe front?!:) Aș fi putut înțelege o biserică mobilă dar beciul mi-a desființat această imagine. Poate se lămurește situația mai încolo și eu mă aflu în eroare.

Mi-a rămas în minte imaginea bătrânului care se întoarce de la război și ară. Este poate cea mai puternică frază din textul care nu are \"zvâc\".


Voi reveni

S-ar putea să nu fie posibilă logarea pe site în următoarele minute. Vă rugăm să aveți răbdare.
Mulțumim pentru înțelegere!

Eu te rog să stai în așteptarea minții nu a rugului.
Contraargumentezi fără nici cea mai mică tentație de a-ți folosi inteligența.


1. Da, pot să neg! Este lista din cotidianul Adevărul. Și este scrisă pentru a argumenta afirmația că cele întâmplate sunt venite din sectorul mass-media. Uite, vezi, o idee argumentată prin exemple;

2. Nu am nevoie să aduc argumente pentru păstrarea simbolurile religioase în școli. Nu acesta este scopul acestui articol. Acest articol este un articol de atitudine și a fost adresat unui for. Nu este o pledoarie. Nu mi-am dorit să intru în polemică. Este o scrisoare deschisă... Probabil că trebuia să opresc comentariile;

3. Nu am cum să trimit undeva pe cineva când am temerea că se află deja acolo. Chestie de limbă română și deducție la îndemâna unui puști;

4. maturitate spirituală = maturitate rațională
SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; p. ext. minte, rațiune, intelect.
De aceea copilul nu are drept de vot, deoarece este considerat ca lipsit de discernământ.

Numele tău nu mă interesează. Anonimitatea îți conferă statutul de cantitate neglijabilă.
Ți-am cerut să completezi pagina personală pentru ca nivelul tău de acces să nu aibă de suferit. Poți să scrii ce vrei. Faptul că vei scrie ceva eronat este alt semn al neputinței de a-ți asuma un punct de vedere pe care-l susții în mod brav, ascuns după un pseudonim care face trimitere la alcool.

Având informația că acest articol a ajuns acolo unde trebuia să ajungă, am să închid comentariile.
Să aveți o viață frumoasă!

Ți-aș fi recunoscător dacă nu ai mai folosi aceste semne chatistice.
Nu, propunerea ta nu mi se pare o alegere fericită. Mulțumesc oricum pentru amabilitate!

Și uite așa, un text care parodiază postmodernismul, devine scena unor dialoguri în care orgoliile nu au nimic de-a face cu literatura.
Țin să vă previn, dragii mei, că voi refuza toate comentariile teribiliste.
Înțelegem a avea un dialog constructiv, nu-i așa?!

Nimic nou sub soare...
Și în România se poartă asta. Anul trecut am participat cu trei texte la concursul național de povești și povestiri \"Bojdeuca din Țigău\". Aproape că uitasem de acest concurs când, întorcându-mă de la o lansare de la Timișoara, am primit un telefon de la directorul editurii organizatoare. \"Felicitări pentru premiul obținut\". M-am bucurat. După numai câteva zile am primit, ca și tine, un plic ce conținea prețurile de publicare. Diferența dintre scrisorile noastre era doar moneda de referință.
A fost ca o lovitură de leucă aducătoare în cele lumești. Desigur, nu am cumpărat \"antologia\" de povești și povestiri...

După cum ți-am promis, am să încerc să-ți dau câteva sfaturi cu toate că nu sunt critic și poezia îmi trece doar prin lăuntru.
Ți-am citit toate poeziile postate până acum. Ești la început și probabil că îți cauți stilul. Mulți încep prin a adopta un stil pe care îl transformă mai târziu, când ajung la o anumită maturitate.
Experiențele de genul acestui catren sunt nereușite deoarece rima repetată de trei ori într-o strofă sună cel puțin stângaci. Cu toate că nu pare, catrenul prin legile sale restrictive (măsură, ritm, etc) este foarte dificil de abordat. Metafora și epitetul trebuie să fie bine plasate și rima cât mai originală.
Celelalte poezii ale tale, care vor să iasă din acest tipar, nu reușesc să se desprindă de prozaic. Sunt clare într-adevăr dar lipsite de lirism, sunt descriptive.
Încearcă să scrii atunci când simți ceva anume și nu atunci când simți nevoia de a descrie un sentiment. Sentimentul ne împinge în poezie abrupt, aproape inconștient (cel puțin pe mine). Câteodată mă întâmplu poet, alteori, deseori, sunt mut.

Să mă iertați pentru nume… nu știu de ce, am avut impresia că scrieți sub pseudonim și nu am dat importanță formei… mea culpa!

Ce înseamnă apariția diavolului este o apariție târzie în doctrina teologică? Dumneavoastră considerați: \"- conceptul de Diavol \"întru\" creștinism, așa cum îl știm astăzi, în accepție modernă, a fost definitivat după 1100 – 1200 e.n\"... mă mir că nu v-ați oprit la Dante, în secolul XIV. Acest \"concept\" nu a încetat niciodată a fi dezbătut. Prin urmare... nu este definitivat. Unde mai pui că Diavolul nu este un concept, ci o entitate cu natură proprie. Altfel spus: este o creatură nu o idee.

“ortodox gândit”, ca urmare a conceptualizării: Prima manevră a dracului pentru a convinge este aceea de a afirma că nu există.

Sf. Vasile cel Mare a trăit în secolul IV iar moliftele sale sunt acele rugăciuni pe care dumneata le consideri a fi o unealtă târzie a bisericii, inventată pentru a manipula credinciosul. Să mai pomenim de alți sfinți părinți teologi care nu se încadrează în perioada de timp pe care dumneavoastră o considerați a fi “o apariție târzie”?! Și care, între noi fie vorba, nu pot fi considerați ortodocși din punct de vedere istoric deoarece au viețuit înaintea Marii Schisme.


“Vă rog să recitiți „Etica” lui Abelard” … ce ar trebui să mă învețe Abelard? Definița păcatului sau că nu ar trebui să credem ceva ce nu înțelegem? Eu înțeleg… ce să mă fac?! Și apoi, tot timpul “s-a explorat”, încă din timpul lui Tertulian. De aceea au apărut scrierile părinților teologi care combăteau și ereziile provenite din filosofia timpului. Aveți un déjà vu?

“nimic din ceea ce ați argumentat până acum nu clatină ideea că Diavolul este un concept foarte util dogmei creștine pentru controlul comportamental al maselor de credincioși.”

Cine poate clătina o idee și prin ce argumente?

Vă rog să-mi permiteți:

Diavolul nu este un concept util dogmei creștine pentru a controla masele!

Și acum, vă rog să “clătinați” această “idee”.

În altă ordine de idei:

Am citit pe parcursul materialelor dumneavoastră referitoare la creștinism, o serie de afirmații bombastice care nu-și au suportul în realitate. Inchiziție, abuzurile BOR asupra libertății de gândire etc.
Trebuie să vă luminez în această privință…
Niciodată, în toată istoria Țărilor Române, Biserica nu a fost atât de separată de stat decât acum. Care sunt abuzurile Bisericii pe care le tot pomeniți și pe care nu le enunțați? Sau le-ați enunțat și nu le-am sesizat eu. (Afirmația că biserica a invadat tot spațiul comunicațional m-a muzat copios!)
Eu, în schimb, v-aș putea relata o serie de abuzuri pe care Statul le-a săvârșit împotriva Bisericii prin legislația post-decembristă.
Am putea dialoga punctual despre aceste abuzuri dacă le-ați puncta fără a le susține în faza inițială.

Să iertați discursul frânt. Sunt tot pe fugă. Am să revin dacă este necesar.

\"ca la noi la nimenea...\"
Ascultam acum câteva zile consternarea unei oficios vis-a-vis de murdăriile bucureștene. Se îndoia, personagiul, că vom intra în Europa cu asemenea \"față\".
Dumnule Eugene, dumneata, om umblat, cunoști Parisul, Londra și, poate, chiar unele orașe din statele americane. Stimabile, ajunge atâta ipocrizie! Put aceste orașe! Efectiv put! Sunt pilne de boschetari, gunoaie și cartiere rău famate cum nu întâlnești în București.
Cât despre troiță... aceasta este definiția sa culeasă din DEX:
TRÓIȚÃ, troițe, s.f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment.

Te întreb, așa, nu ca pe un analist politic ce te consideri, ci ca pe un oarecare ce știe să citească DEX-ul: Ce ar fi trebuit să fie acolo? Un monument?! Este loc de închinăciune unde rudele celor decedați vin și aprind lumânări.
Propun ca în locul acelor troițe să se înalțe o mirobolantă chestie care să reprezinte, imortalizată în marmură de Carara, ipostaza televizată a celor ce se îngărmădeau pe TVR, cu Iliescu în frunte, purtându-și suav acel zâmbet larg și înțelegător de \"pater populi\".

PS Nu-mi vine a crede că te-ai dus să studiezi proveniența petelor...

Victor scria mult mai bine când nu folosea rețete.

Un început care aș fi putut jura că va fi încununat de metemspsihoza autorului dar care, naiv, se prăbușește în neuitatul \"șlagăr\": Din bucata mea de pâine am crescut un om și-un câine. Câinele mă recunoaște, omul nu mă mai cunoaște\"... desigur, cu inversii romantice ale administrării hranei cățelului unuia, Pavlov.
Cam cu atât aș putea desființa exegeza înstelată...
Cum spuneam, Victor... scrie ca tine, rețetele nu aparțin celor care spun că le-au creat iar filosofia este pentru bătrânei. Ție-ți pria incisivitatea.

Domnule Golea, lecturând unele dintre poeziile dumneavoastră am considerat că nivelul de acces 100 vă poate fi acordat fără (aproape) nici o reținere.
Țin să menționez că nivelul de acces nu este o apreciere a calității textelor (care este prezentă indubitabil în scrierile dumneavoastră) ci un vot de încredere... încrederea că veți respecta regulamentul (apropo aproape subtil la \"origini gri\").
Dacă sunteți acel Sorin Golea, care bănuiesc eu că sunteți, vă puteți adresa editorului principal pentru o rubrică specială pentru care vi se va acorda nivelul de acces 150.

editor principal: office@agonia.net
al meu: paulbogdan@armenia.com

O poezie ce conține figuri de stil deosebit de clare și mai ales puternice rar întâlnite în poezia scrisă de o femeie!
Am observat câteva stângăcii:
- \"pompându-mi sângele-n afară\" , consider acel \"în\" ca fiind excedentar
- \"înoți în lava acestui sălbatic mine
implorându-mă\". ...acestui sălbatic din mine, acestui sălbatic ce sunt,
- \"e singurul semn că m-ai luptat.\" La fel, \"m-ai luptat\"... o expresie greoaie, poate găsești altceva

Desigur, aceste \"observații\" pot fi ignorate, sunt doar ceea ce cred eu despre poezie, eu care nu mă pricep la critică literară.
M-am exprimat totuși din dorința de a te ajuta să păstrezi discursul clar, fără piedici. Una dintre aceste piedici este și:

\"aorta mea e-un vulcan\"
În momentul recitării, \"e-un\" se pronunță \"iun\"... de ce iun? aorta mea e un vulcan... cuvinte clare deoarece prin cratimă nu trebuie să salvezi măsura unei poezii cu rimă și nici să expui ideea folosind \"limba vorbită\" într-o astfel de poezie.
alte exemple:
\"se-ntâlnesc\"
\"cu-nverșunare\".

În rest... numai de bine. Bănuiesc în tine o poetă de succes. Ține-o tot așa!