paul blaj

își ștergea degetele de firmituri cu gesturi feminine rupea unele pișcoturi încet... iar cafeaua o bea ținând amândouă mâinile pe cană pentru a dezvolta după ea un surâs de încă studentă

priveam orașul cu femei desculțe și vene seci în serile când plouă pe-un putred trotuar zăcea o rablă chircită de coșmarul că e nouă mă mai plimbam încet sub nori fanatici zâmbind la gambe

par un nebun cu ochiul trist când mor metalele de boală nu le alint până exist aș fi parcă făcut din smoală ... miros a rai mucegăit lângă o plină lună moale sunt doar un înger

s-au dus cei în vârstă și au trecut bătrânii printre urși am năpârlit ca o blană apoi m-am întins direct pe zăpadă toate pentru că urmele sunt dar nu mi-e dat să cunosc vânătorul aud multe

va veni o vreme când voi uita să mă ridic de pe scaunul șoferului, va sclipi la apus vârsta mea, în oglinda retrovizoare, precum în videoclipuri vechi, drumul se întinde liber… cu greutatea ei

cândva, ca o particulă de orizont în existența mea, ea fuma lung pe culoarul vagonului… pe vremea când studentele brunete preferau cola și privirile tangente, pe vremea când trupurile mlădioase se

sunt prea tânăr ca să vorbesc despre moarte, dar contez pe ea, ca un falit pe facturile colorate de la întreținere, pun deoparte în fiecare om drag câte un ceas mecanic, și fluid, lansez timpul

camera ei mirosea a vanilie și mandarine, era o zi de octombrie negru, am intrat și mi-am scos haina de pe mine aruncând-o cu un gest lejer, ea se descălța și aveam impresia că relieful devine

sunt mizantrop trăind confuz stâlcitele idei Urmuz astfel în ultimele zile scuip pe călcâiul lui Ahile torn vinul peste Diogene femei ușoare am din lene căci aburindu-mă Pascal am pus

cald,zgomote familiare,voci îndepărtate... era într-o dimineață banală, într-un pat banal, într-o zi din anul acesta pe care tu mă oprești să-l numesc banal, -la vară o să mai dormi gol din când

îți scriu aceste rânduri degetele celui ce își atârna cu o sfoară în fiecare zi cheia de gât și ieșea la joacă, mi-am pus în surdină soundtrackul de la you got served, nu mă judeca, lasă-i

pe la șase dimineața trebuia să fim toți prezenți în curtea școlii cu niște găletuțe, unii le aveau noi, dar nu asta era problema, partidul ne chema în ajutor, mergeam la practică,eram aliniați

iar te închini la umbre, îi spuse nepotul moșneagului cărunt și ireal pe când acesta privea sfinții în ochi și lacrimile îi despărțeau întru asemănare, nepotul venise din Italia, cu ceva euro

va veni un bulgăre în care mă voi aduna din toate noimele, ca o pelerină udă, lipită de un trup, pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor, va veni o barcă,

eu eram întunericul ochilor unei ploi de vară, mergeam grăbiți și-șipotiți de Dumnezeu, mai ales eu, pentru că vederea mea e mai pâcloasă,eu Bartimeu, mai tânără, mai uimită de agapeul ce dansa în

singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în

ascult \"când vorbesc corpurile\",DM, azi nu mă interesează părerea nimănui despre orice, ca un țigan fericit, în căruța lui cu un cort colorat, după niște poșircă, cu puradeii vânduți la o

mișc lent spre tine capul încoronat cu refluxuri, fără să te întreb îți răsar în pomeți, te surprind precum soarele dezlănțuit. dacă te strig nămolos pe numele tău: tată! îmi răspund

retrage-te din orașul vișiniu, din blugi pătați cu vin, din licențe ca acestea boscorodite, din gumarii de rocker, din liternet.ro.ho,din mp3player-ul cu fantasy de tom grant sau ce

mă doboară vina de a fi numai om, ca o soartă flămândă într-un han părăsit, acolo mă adun din resturile zilei galbene, cum se adună bandiții altor cuvinte cu flintele sprijinite de tâmpla

8 ani am mers pe același drum întins de case vechi spre școală, luam semințe prăjite de la o tanti care nu manipula sondajele, avea gardul verde, ea îmi umplea buzunarele uniformei. când

... nu m-am născut cartezian înrăit, prunc al sinapselor albe între un dumnezeu desenat și oamenii fugari. totuși dau cu aspiratorul, repar întrerupătoarele, fac piața și scriu poeme. nu

... sunt Boier în devenire, sunt agon, aprob, ba mai mult... promovez manifestul literar \"Boierismul\", și vorba unui om mai deștept ca mine: \"cred în destinul meu de scriitor, bun, rău sau