o pelerină

îmi par multe adjectivele. mai ales acel opale. pentru că ud e deja încăpător, pentru că apare deja secetosul.
iar finalul reluând ceva din titlu îmi pare nenecesar. (partea de după_punctele de suspensie). căci ultima strofă o consider cea mai închegată din text. are tonalitate proprie, chiar dacă din alt registru decât precedentele. complet alt registru.

ai dreptate, mulțam de opinie. dacă mai ai sugestii... spune-le!

ziceam că mă oprisem cu lectura la \"fiecare zi\". \"ca și cum am fi\" nu sugerează nimic în plus față de ceea ce deja face titlul. (dar nu insist)
aș inversa lipită udă )udă, lipită) și mi-a fost viața un asfalt (viața mi-a fost un asfalt). pentru că, așa cum sunt acum, îngreunează lectura și îi dau un aer prea contrastant cu ultima strofă (o țin pe a mea) unde, în ciuda p-urilor multe din al doilea rând, se simte o mai mare lejeritate (nu în sens peiorativ) a spunerii.
ceruite cu cer senin e iarăși greoi, cred.
iar pescărușian, în ciuda zâmbetului pe care mi-l stârnește, cred că ar putea fi înlocuit cu \"de pescăruș\". pentru același plus de firesc. deși, da, ar interveni \"de pescăruș - de păpădie\".

hai să o facem să meargă:)!
am mai operat, ce ar mai trebui, mădălina?

Referitor la prima strofă, pe care o consider cea mai reușită, mă gândesc la un ‘bulgăre’ care să răstoarne tiparele greșite ale lumii și să strivească păcatele și imoralitatea.
Viața este ‘un asfalt secetos’ pe care circulă mașinele zilelor, cu conducătorii- oamenii.
Există un fluid cosmic invizibil care leagă toți oamenii în monade existențiale.

merci, Răzvan. probabil că așa o fi. până una alta vezi cu \"mașinele\" cum te descurci:)!
cu gânduri bune,
paul

mie mi s-a parut interesanta poezia. poate ca asfaltul magazinelor e un pic cam aiurea, pare ca nu prea se leaga de restul textului, e un pic static. sfarsitul insa mi s-a parut foarte ok. ideile preconcepute al presedintilor sa zicem ca-s si ele asa si-asa, adica la fel ca si asfaltul, te lasa un pic in pom.