Poezie

Singura boală este prezentul

pentru un 3 februarie

1 min lectură·30 ianuarie 2008

Mediu

cald,zgomote familiare,voci îndepărtate...

era într-o dimineață banală, într-un pat banal,

într-o zi din anul acesta pe care tu mă oprești

să-l numesc banal,

-la vară o să mai dormi gol din când în când?

m-ai întrebat pufoasă lângă mine...

eu somnorosul gândeam fără nori răsăritul,

-unii oameni dorm la ora asta, alții fac dragoste,

alții mor, alții se nasc,alții sunt flămânzi,

alții petrec... și noi suntem pentru ei alții,iubire...

nu știam câtă tristețe poate fi în cuvântul alții...

am început să-mi spun,

vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul,

cred că moștenesc asta de la bunicul din partea mamei,

uneori inima mea bate într-o liniște din lumea a treia,

You are all I need, mi-ai șoptit în ureche...

culorile se lipeau de mine, deveneam cel care acum

primește sms-ul: Ce mult te iubesc eu pe tine...

cea mai mare vină a mea este bordura,

-iubirea mea,vor veni zilele noastre de orice,

lenevie, drumuri, bucurie,

nopțile de discuții purtate pe un ton serios, academic

și uitate a doua zi,

până atunci privim ca la un meci de ping pong

necazul și necăjitul,

amândoi pe trapez.

013.403

paul blaj. “Singura boală este prezentul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-blaj/poezie/1765569/singura-boala-este-prezentul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Pline de imagine aceste versuri, pline de imaginea unei viitoare trairi prezente, pline de sentimente.
Frumos!