paul blaj

Floare de Liră poetului Florin Lăiu Mă priveai și charientismul tău se odihnea pe fiecare pixel al chipului meu mucalit. Tu, Floare de Liră, erai ca o

iubesc sânii tăi mirosind a zăpadă privim gândul lumii cu ochi de monadă în cercul acesta păzit de Morfeu închină-te mie și fă-mă ateu! să treacă un secol de luptă cu vina da vino!

în-ger de iulie era o vară cu chopin și ploi de abanos nocturnele pluteau modern puțin evlavios te căutai în cerc privind oglinda unor ani muream în tine, un colind, în-gerul din

feminin creșteai singură o mână singură lipsită de convențiile ulterioare lipsită de nume ce plăcere în tine să nu poți fi nici dreaptă nici stângă nici scriitoare nici

voi dormi în calea gândurilor tale vei fi limba unor magice popoare vom întinde toamna aripi de vocale două sinonime necuvântătoare pe pământ ca umbra gesturilor noastre trupul tău

barbă postumă serile când nu te împodobesc cu timbre stau în pat ca într-o stație în care aștept să vină somnul, o,somnul meu e cel mai ieftin taxime-trist, mâinile-ți bat ritmul

îmi apăreai ca o subtilă reîncarnare a plăcerii cu sânii proaspeți de copilă coaptă în ochii mlădierii ne ascundeam în așteptare fără camelii erai dama nopțile moi cearșafuri clare sub

iubesc zilele cețoase de toamnă iubesc întrebările femeilor frumoase printre mine se ascund toate ploile deslușite în răspunsuri unde merg…locurile îmi zâmbesc împlinite unde

pe aici a nins…e puțin frumos multul e ca neaua pentru albatros echilibrul zilei pare o minune care mă adoarme care mă și spune și pe ramuri albe inocențe frânte dintr-o lume care