Papadopol Elena

Am citit cu drag comentariul dumneavoastră profund și obiectiv. Vă mulțumesc foarte mult și pentru această trecere pe pagina mea.

Trebuie înlăturată virgula după pronumele relativ care :))

Citesc și voi citi cu drag scrisul tău. Îți mulțumesc pentru cuvintele tale care, m-au purtat într-o argumentare lină, profundă, transcrisă integral din sufletul tău.

Nu e mai corect în titlu acordul acesta: fără zilele de sâmbătă și luni?
față de varianta existentă:

poemul unei duminici fără ziua de sâmbătă și luni

Cu respect întreb și sper că nu am deranjat.

S-a întâmplat să observ. Chiar am spus că mi se întâmplă și mie. De ceva timp nu mai am vederea bună; văd dublu literele. Nu știu de ce nu merg la doctor... Am vrut să știi că am intervenit cu prietenie și m-am gândit că trebuie spus lucrul acesta, pentru a fi corectat, în eventualitatea publicării poemului.
Am citit și ultima strofă adăugată. Creează o atmosferă mai îmbujorată (cum frumos ai scris), mai caldă. Mă bucură dacă interpretarea mea a atins cât de cât punctele cheie din poem. Nu sunt critic literar, dar îmi folosesc imaginația, și ceea ce am învățat, și voința, și ideea, și raționalul, iraționalul, și timpul, și... câteodată memorez și repet... și simt că nu exprim tot ceea ce am înțeles. În paranteză fie spus, fiecare e cu singurătatea lui și cu propria poezie. Nu trebuie neapărat să fie cu dificultate.
Cu respect și prețuire,
Elena

Remarc în poezie exprimări ce subliniază tensiunea lirică: porți pe tâmple oasele întrebărilor (in prima strofă), încercând să transmită ceva din delirul poetic. Scheletul întrebărilor din prima si ultima strofă surprind translația orizontului. Calci pe jumătate de vis, cealaltă jumătate supraviețuiește prin felul tainic și diafan în care este văzut, pe coordonatele altui tip de trăire, aspect pe care l-ai suprins deosebit: florile de cireș n-au consemnat eșecul nicăieri
În plus, în mesajul poeziei, visul la care te referi, conține și libertatea sinelui, acesta fiind esență divină. Iar în versul (citez): riscul să fi doar un turist rătăcit e prea mare (mai trebuie adăugat un i: să fii - mi se întâmplă și mie),cred că este o altă semnificație de descifrat.
În acest destin, redus la simboluri existențiale, cel care visează poate fi considerat un drumeț/ turist rătăcit..
Am citit cu plăcere.

să îi felicit, din suflet, pe cei doi autori!

Un text foarte frumos, profund. L-am descoperit vizitându-ți pagina. Felicitări!

Am citit acest text, format din 3 fragmente. Interesante toate trei. Dar, atât primul, cât și al doilea repetă, la început, sintagma: m-am speriat.
Primul fragment începe cu formularea: În ziua aceea, cum încep eu de obicei scrisorile sincere, m-am speriat de moarte.
Și cred că această frază nu are înțeles, dacă nu o lucrezi mai mult. Apoi, ai continuat frumos. Ce este moartea? În labirintul literelor care alcătuiesc cuvântul moarte, ai avut intenția să cuprinzi câte o minirelatare simbolică: ai luat pe rând litera m, apoi o și deodată: arte.
Făcând lucrul acesta, nu a mai fost consecvență, adică nu ai mai respectat același principiu în creație.
Despre final pot să-ți spun că l-ai pus în relație cu începutul. E un lucru bun

Mi-a plăcut fragmentul al doilea.
Multă inspirație și sper, din suflet, că nu a deranjat intervenția mea!

M-am lăsat cuprinsă de vraja cuvintelor tale. Îți mulțumesc din suflet

domnu Ionuț, pentru revenirea asupra poemului, dăruindu-i o steluță. Mulțumesc foarte mult. Sunt onorată!

Ar trebui evidențiată mai mult lumina. Este frumoasă legatura ei cu nașterea. Dar din punctul meu de vedere, ar trebui nuanțată această trecere spre lumină, dincolo de lumea opacă.

dacă vorbim despre a te naște într-o lume opacă
primele imagini sunt ale lemnului de esență moale

Sunt privitorul care nu vede clar această imagine a amintirii (primele imagini sunt ale lemnului de esență moale). Am înțeles din poem justificarea lumii opace și că se încearcă a se da consistență poetică acestui lucru, de a te naște într-o lume opacă și de aceea, cred că a fost aleasă expresia lemn de esență moale.

lumina are rolul primordial filtrată în spațiul delimitat

Propun și eu:

mirosuri, gusturi amestecate
adierea discretă a umbrei filtrează lumina
înguste sunt marginile tăcerii
neliniștile palpitante

Am înțeles ideea poetică, din perspectiva dumneavoastră. Sper că am ajutat cumva. Mi-au atras atenția primele versuri. Și chiar acolo, cred că trebuie modificat cumva: ale lemnului. Acea repetiție le-le-lui. Și trebuie continuat, cu aranjarea versurilor.
Multă inspirație!

Scrieți poezii de dragoste frumoase, cu imagini artistice create pentru imortalizarea iubitei sau sentimentului de iubire. Am avut prilejul să citesc câteva.
Mi-a plăcut poezia, în ansamblu, însă am întâlnit multe timpuri verbale care, împreună cu imaginile artistice, au avut un efect mai diferit, în timpul lecturii (mai mult ca perfectul, de exemplu, arătând o acțiune terminată înaintea unei alte acțiuni trecute, exprimă acel timp la care se referă strofa întâi), apoi nu se mai anticipează elemente viitoare
În titlu, este o greșeală ce ține de tastare: ați scris adverbul repetitiv cu cratimă. Și clar este o greșeală de tastare, deoarece am observat că l-ați scris bine în ultimul vers. Îmi cer scuze pentru această mică intervenție.
Îmi plac mult imaginile din aceste două strofe:
Şi luna se rupe-n jumate,
În două bucăţi de neant,
Ce frig e-n această cetate
Când moare un ultim atlant !

Te strig într-o toamnă nebună,
Te vreau înapoi peste timp,
Ecouri din munte răsună,
-Mai rabdă-mă un anotimp !

Am corectat.

Am mai eliminat un vers: amintindu-i de copilul din mine.

Domnu Ionuț,
Mulțumesc foarte, foarte mult. Este o poezie formată din alte două poezii mai scurte, scrise cu ceva timp în urmă, pe care le-am alăturat, dând titlul uneia dintre ele. Mai eliminasem câteva elemente care, acum, la reluarea lecturii versurilor, pentru a le cuprinde în noul volum, mi s-au părut a fi prea intime, în plus, explicative...
Nu observasem repetiția: mine. Mulțumesc încă o dată. Corectă observația referitoare la verbele aflate la modul condițional-optativ. Iar ultima strofă aranjată de dumneavoastră e mult mai curgătoare. E faină!!!
Realizasem exprimarea când la persoana a treia, când la a doua... mă deranja per ansamblu, apoi am lăsat această strofă cu adresare directă, la final.

Avem și noi un cuvânt românesc
în engleză — pe "stai"
rimează oleacă
sună asemănător
cu "fain" ce-a intrat la noi
din engleza-engleză ori din engleza
Americii de Nord bestial cucerită
de spanioli francezi englezi
apoi de toți deportații Marii Britanii

Dar tu iubito
ai bluza verde închis
ori neagră-verzuie
cumpărată de mine
acum aproape doi ani
când începea în China teroarea
apoi în Nordul Italiei
și-n întreaga Europă isteria —
pe bluză scrie cu galben-bej
sau ocru
"Stay with me" cu litere de mână —
parcă un înger
croitorul comunitar
ori androginul ocrotitor
le-a cusut

De nimic
nu ne temem noi doi
iubito
cu ochii mari verzi
nu există
certificat verde mai bun
pentru mine
decât trecerea din luna brumărel
împreună prin
același calvar necesar

Remarc prolifica forță a cuvintelor inscripționate pe un tricou: Stay with me.
De fapt, m-am oprit foarte mult asupra acestei imagini artistice:

Stay with me cu litere de mână —
parcă un înger
croitorul comunitar
ori androginul ocrotitor
le-a cusut

încărcate cu viziunea unui personaj vrăjitor, care coase acest poem - inspirat din perioada pandemică - cu spiritul iubirii, inserate în etern.

De nimic
nu ne temem noi doi
iubito
cu ochii mari verzi
nu există
certificat verde mai bun
pentru mine
decât trecerea din luna brumărel
împreună prin
același calvar necesar

Un poem pe care îl percep format din mai multe erupții poetice, neordonate, însă împrumutând lectorului aerul revărsat de senzații.

fulgerul
tipărește iubirea pe degete
ploile omului nu au putința s-o spele


reședința lui dumnezeu deschide ambasadă
în inimă

Exprimări poetice neașteptate, flux și reflux al imaginației poetice, stilizate, sub semnul bruiajului din suflet, de-acolo de unde începe, de fapt, poezia.
Am citit cu plăcere acest lanț de viziuni!

Vă mulțumesc nespus pentru mesajele voastre!

Domnule George Pașa,
Vă mulțumesc pentru trecere și semnul lăsat.

Domnule Ionuț Caragea,
Vă mulțumesc pentru apreciere. M-au bucurat foarte mult cuvintele dumneavoastră.

Maria,
Mulțumesc pentru mesajul dăruit. L-am citit cu foarte multă plăcere. În familie, Eminescu a existat în viața mea prin prezența mamei. Ne-a citit, recitat și cântat din Eminescu de când eram copii (nu sunt singură la părinți). Prima poezie, pe care am învățat-o, a fost o poezie scrisă de Eminescu și am învățat-o de la mama. Îți mulțumesc pentru mesajul dăruit. Pentru mine, Eminescu nu este doar un mare poet, ci este începutul întâlnirii cu imaginația, cu visul, cu ceea ce afectează sufletul, într-un mod frumos și profund.

Ilie,
Mulțumesc pentru comentariul cald, apreciativ și steluță. Îți spun, din suflet, că mi-au adus bucurie.