Atingerea inefabilului

acel "îl caut" nu are ce să caute în poem. Verbele la condiționalul optativ sugereaza deja realizarea actiunii, inclusiv a cautarii. Plus ca , in ultima strofa, este relevata prezenta lui Dumnezeu in interior.

mai departe: aș putea să-l întreb. Ar fi mai bine, aș vrea să-l întreb.

Însă mai e o problemă. Într-un loc vă adresați lui la persoana a treia, la final la persoana a doua. Aș prefera o constantă.

Strofa a treia, pentru eliminarea repetiției cu mine, născut din mine, ar putea fi așa:

El, muntele
vieții fără de sfârșit
să simtă ploaia pe creste
și eu să nu tânjesc după nimic

ceva de genul, dar forma și ideile vă aparțin

Domnu Ionuț,
Mulțumesc foarte, foarte mult. Este o poezie formată din alte două poezii mai scurte, scrise cu ceva timp în urmă, pe care le-am alăturat, dând titlul uneia dintre ele. Mai eliminasem câteva elemente care, acum, la reluarea lecturii versurilor, pentru a le cuprinde în noul volum, mi s-au părut a fi prea intime, în plus, explicative...
Nu observasem repetiția: mine. Mulțumesc încă o dată. Corectă observația referitoare la verbele aflate la modul condițional-optativ. Iar ultima strofă aranjată de dumneavoastră e mult mai curgătoare. E faină!!!
Realizasem exprimarea când la persoana a treia, când la a doua... mă deranja per ansamblu, apoi am lăsat această strofă cu adresare directă, la final.

Am mai eliminat un vers: amintindu-i de copilul din mine.

fără de păsări

Am corectat.

felicitari!

nu ca vârstă biologică ci ca stare asumată chiar și „după ce ai trecut prin valea plângerii”, starea când privești totul cu puritatea inimii doar uimindu-te de mirajul acelui „eu sunt” una cu întregul, deci nu mai ai nevoie de nimic, pentru că ai deja totul, ești totul! Trebuie doar să „te așezi în tine”!
Am trăit prin atingere,Elena, căutarea - găsitoare a ta! Vibrare suavă!

M-am lăsat cuprinsă de vraja cuvintelor tale. Îți mulțumesc din suflet