Ottilia Ardeleanu

ăștia care și-o trag în poezie nu și-o trag și în viață e tot mai concludent că își scot suferința din pantaloni exact cum unul își arăta treaba pe după servieta comunistă în scara blocului câtă

soarele are inima lui de aur și bate galopant în luna lui cuptor cu primul val o ia razna cu ochii închiși prin zorii disipați aleator duminica este mai întâi un gong anunțându-l pe

mă întreb de ce în fiecare primăvară trebuie să schimbăm felul de a respira cu unul subacvatic nu mai există străzi câmpii iar soarele plutește ca o meduză aproape de țărmul

ce-ar fi să căutăm drumuri opuse de fiecare dată când nu suntem de acord cred în stabilitate fie că ne împroșcăm cu nemulțumiri cine plătește cine duce sacul de plastic al zilei petrecute

aș vrea să fac ceva util mi-e dor de strângerea de mână când ies prin oraș cu gândul la prieteni vecini edili și cei săraci așteaptă o strângere de mână azi o ieșire este o ieșire și

Laborator Draperii grele întuneric Masă de lucru aparate Fascicul luminos Sistem de lupe oglinzi Te-așezi dincolo de ele Fixez ochiul Focalizez Prin fante raze de duioșie Coloratură de

azi m-am împărtășit cu trupul unei file și sângele cuvintelor Dumnezeu în spatele poeziei cu mâinile împreunate pregătit să m-aplaude mi-a dat dezlegare

mai știi am fost acolo în adânc unde aerul pătrundea puternic făceam exerciții de respirație cu bucăți de tăcere sărate până când eliminam toate pietrele de pe inimă cristalele de pe

în scară s-a produs omorul poezia a fost urmărită din gară a coborât cu bagajul ei de mână a luat aminte de toate mirosurile arșița steagurile de pe peron a chemat un taxi cumva impacientată a

plouă pastelat orașul s-a înecat în letargie orologiul bate o oră târzie fulgeră culori arzătoare pe cer mă doare în piept am un deșert cu mii de cămile transpir silabe subtile deschid

războinic peste oraș avioane presară nori prietenele mele păsări țâșnesc torpile copacii par speriați dau din brațe haotic furtuna începe din mine vuiesc zările sufletul explodează în fulgere și

avea o pălărie rotundă un smiley perfect sub mustață bancul de scule groapa de var trebăluia și fluiera viața cel mai mult îmi plăcea cum ascuțea creioanele cu un briceag îi plăceau

plecam la pădure fluierând mă opream în câmpul nimănui pentru a vorbi cu macii albăstrelele făceau biserică în jurul lor îngenuncheam un timp nedeslușit mă-ntindeam în lanul de grâu trăgând

neliniștea nopții cobora în mine fără lanternă pe treptele pe care plămânii se sufocau alerga duduind să crape zidurile speriate șubrezite de-afară loveau unii veniți să renoveze nu știu cine

Chestiune de octombrie: Politica este cheița care deschide și umblă la psihicul omului, ca să-l abată de la liniște și micile bucurii dăruite de Dumnezeu. Maxima zilei de 10 aprilie 2015: Nu știu

ziua mea dibace fusiformă ca micul uragan al sufletului meu care trece prin oamenii gri își lasă fumul de liliac în viteză le ia inimile memoria celulară facem schimb de personalitate devin

cu ochii mari cu barbă blugi geci teniși armata făcută dosare subraț ochelari țigări râsete fluierături coridoare săli profi exclamații am reușit să știi nu e chiar așa vezi să nu te oprești

ce naiba te-ai îndrăgostit fix astăzi urmărești ceva sau te zgâiești printre uluci ca oamenii la oameni pari într-o ureche așa agățat de tulpina unui ghiocel care măsoară nivelul

îmi trăiesc viața în puține cuvinte sunetele de orice fel fac parte din materie le percep la lumina zilei se întâmplă viața mers conversație de necesitate îngăduință sau

prietenii despre care am crezut că sunt adevărați m-au părăsit pur și simplu când m-am uitat în jur m-am văzut numai pe mine eram sătulă în plus oglinda cheală îmi oferea un

tra la lerne kerne brendu-sa din smerne paracalaluia amindar tărmuia zbengaral fărțuia damin-ar păscuia frețin-ar mănruia aspercar din mente lentus-ar vailente abresar ciumpente en

ca un sac de piele mă simt cu o gură mare care poate înghiți multe și mi se toarnă bleaga asta de viață mi se aruncă tot felul de chestii până mă burdușesc mi se face lehamite strâng

apa flecărește la mal ascult fiecare vorbă dar când să aflu adevărul se sparge de pietre se-alege praful vântul pune limba și-l scuipă în scaieții de bronz chefalii sucălesc aerul pe sub