Poezie
rai
1 min lectură·
Mediu
ca un sac de piele mă simt
cu o gură mare
care poate înghiți multe
și mi se toarnă bleaga asta de viață
mi se aruncă tot felul de chestii
până mă burdușesc
mi se face lehamite
strâng șnurul
îl strâng bine
niște brațe iubitoare
înăuntrul meu e vraiște
senzația prezentului leșinat
pe caldarâm
zac anotimpuri pe lista subvențiilor
salvarea e încă departe
când auzi sirena se dezlipește ultima
celulă din tine
duci lestul către un orizont al debarasărilor
toate apele sâmbetelor curg
din tâmple
nu ești mai mult decât
un acumulator de zile de speranțe de dor
când cade întreaga energie
te cuplezi la el
singurătatea numărul unu
cu ochi cenușii tămâioși
ca un drum de biserică
șerpuitor
021.464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “rai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14165619/raiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAuneori simplitatea e mai complicată, și cred că poate induce în eroare.
Îmi place să cred că nu simplitatea mă caracterizează, ci dimpotrivă. Depinde cum se regăsește fiecare, depinde cum citește fiecare, depinde ce dorește fiecare din cuvinte!
Cât trăim din cuvinte?!
Îmi place să cred că nu simplitatea mă caracterizează, ci dimpotrivă. Depinde cum se regăsește fiecare, depinde cum citește fiecare, depinde ce dorește fiecare din cuvinte!
Cât trăim din cuvinte?!
0
decât simplitatea ei...?!
Inserţiile de cuvinte non-poetice
nu strică deloc imaginile cu fior
de liră lesne curgând
precum un râu ce nu mută pietrele
fundamentului albiei, puţin a lacrimă,
râul acesta...
Ce poţi cere unei POETE decât să scrie cu limbă de imortalitate...