acvariu

textul are acel substrat închegat care susține ideea, sau, mai aproape, starea poetică, dar are și cusurui, în opinia mea, de exemplu versul cu care începe poezia. mi se pare că fără el textul ar avea un impact mai puternic și ar prinde din start cititorul. apoi sunt gerunziile și... uite aici o versiune, ca să observi mai ușor cum aș fi lucrat eu poezia ta, ca să nu umplu mult spațiu cu explicații.


trebuie să schimbăm felul de a respira
cu unul subacvatic
nu mai există străzi câmpii
iar soarele plutește ca o meduză
aproape de țărmul oamenilor
se poate opri
într-un cer limpede
abia după un nou răsărit

oamenii sunt orice altceva
decât ceea ce pretind
copacii devin simple alge
și le închipuie altare

sticla este o simplă iluzie
dispare la primul semnal
de femeie sirenă

am decide să ne întindem
în pământ

am lăsa tancurile să treacă
peste noi
așa cum timpul o face
și nu regretă nimic

plus, vezi că ai un typo la primul cuvânt din versul 6.

și un typo la mine, cusururi, cu scuze.

am reținut și varianta ta pe versurile mele. fără primul vers se schimbă sensul. la fel ar fi și dacă aș renunța la celelalte. ele au scopul lor în context.

îți mulțumesc pentru trecere și sugestii. te mai aștept.

Ottilia

un poem bun dar pare un poem feminin sinucigas


\"dacă am bănui că sticla este o simplă iluzie
dispărând la primul semnal de femeie sirenă
am decide dacă să ne întindem în pământ
lăsând bancurile să treacă peste noi
așa cum timpul o face
fără nicio mustrare \"

hai sa murim mai repede fiindca si asa murim....

ai îndrăznit să-ți spui părerea, fii binevenit!
și interpretarea ta e una îndrăzneață și simt un talent de cititor aici.

mulțumesc,

Ottilia Ardeleanu

mă întreb cu ce s-ar putea înlocui formula pleonastică \"femeie sirenă\" (conform DEX, ființă fabuloasă cu cap și corp de femeie). nu merge nici \"bărbat sirenă\" pentru că gîndul te-ar duce imediat la Vasile Roaită, nici \"sirenă\" pur și simplu, pentru că e de tablă și nu înoată.

comentariu inteligent.
nu, nu, niciuna dintre variante!

trecerea pe aici mă bucură. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu