Ottilia Ardeleanu

îmbătrânește e vulnerabilă în balonzaidul ros de molii melancolică și leneșă și calmă ca un ceai de salvie sorbit cu buze coclite dimineața pe când mă simt mizerabil în mine turbarea din

soarele s-a spart în oglindă ruginite cioburi pe sub pași scârțâie singurătatea prin oase veștejite e-o pulbere-aurie vremea depusă în riduri și cearcăne reumatice gânduri de toamnă se

un tren cu multe gări sosiri plecări suflete care coboară urcă nici nu se văd își părăsesc gândurile împrumută altele particule care comunică prin ciocnire simți loviturile din umbra

a fi sau a nu fi devenit a avea sau a nu avea habar carte parte averea pică greu crucea este imensă nu mai pot duce

noaptea se ștergea molcom la ochi luminile trăgeau fermoarul genților de școală peste eminescu grigorescu iorga mâzgăleli cu ruj și poze indecente o vreme mai galopau chicoteli printre

gândurile escaladează întruna zidurile groase de constrângeri din ziua în care cineva m-a depus ca pe o coroană de flori pe mormântul propriei vieți supraviețuiesc cu un șiș în inimă și

îmbujorat cu șarpele de apă în spinare sâsâie îngrozitor când are de stins focuri oamenii devin roșii aerul roșu frige se topesc străzile inimile și zorii curg pe marginea ferestrelor

un buchet de baloane viața sus te copleșește scântei și pocnete crizanteme irump în culori se-alege praful nimicul nacelă de plumb (16 sept.2010)

s-a îmbolnăvit medicii îl consultă zilnic îi prescriu pilule de viață experimentează incizează amputează și notează combinat cernobâl aviară porcină născocită aerul este

un înger și-un demon unul pe cap celălalt la picioare când unul sforăie celălalt hoinărește printre celule ca prin alfabet amestecă și extrage de parc-ar juca scrabble pulbere de cuvinte

pe stradă soarele merge ca o cocoașă în spatele meu toată lumea îl arată cu degetul unii mai curioși chiar vin și pun mâna atunci simt o lejeritate de parcă fiecare se depărtează cu o rază din

este pentru prima dată când deschid ușa secretă cu un vârf de cuțit de parcă înlătur cancerul mă crispez singurătatea dă ora exactă spânzurată de tavanul moale apăsându-mă ca și când de

îmi făceam de lucru prin curte măturam frunzele toate erau la locul lor dar trebuia să mătur frunzele și numai în dreptul porții ochii neastâmpărați săreau gardul în timp ce îngânam un

în camera cu zece paturi o colegă nouă mărunțică și cam oacheșă își lăsase geamantanul de carton pe noptieră părea un ceaslov avea un aer de văduvă fără zâmbetul risipit undeva îmi vorbea

nu știu de ce stă cu mâinile întinse ce vrea să pun în ele îi dau într-o zi o hârtie scrisă un poem de dragoste desenasem și inimioare pe margini aplicasem buzele cu sidef apoi dedesubt mi-am

oamenii se închină ies la porți și se întreabă cine a mai murit convoaie de nori cu frunțile plecate trec în urmă jelind furtunile înfășurate în broboade la răscruci aruncă mărunțiș

îmbrac echipamentul în rucsac îndes provizii și cartea de poeme pe care mi-ai trimis-o urcușul e spinos tai câte-o fâșie de timp nu mi-e teamă de răceală tenebre ori bestii închipui micul

îngrijorare îngerii adună încă rămășițe sub dărâmături alice caută țara minunilor nu mai există gemenii se grăbesc la serviciu neștiind că au ajuns într-o stațiune la odihnă nedumeriți unii

tot una cu gât scurt picioare lungi șolduri pline aș vreau să fiu să am etichetă de firmă m-ai vizita în fiecare dimineață fără să-ți dezlipești buzele ca la un concurs în care marele

i-a tras-o a țipat isteric s-a născut din răni cu ombilicul fumegând și inima pârjolită (10 sept. 2010)

mi-am pierdut casa dintr-odată a avut rău de mare și-a căzut peste punte cu toată bucătăria atunci le-am pierdut tot de atunci un colț de stâncă înfipt în țărm ca un amurg rănit de

o bătea pe mama se lipeau amurguri vinete alungate de furtuni care nu se mai terminau îmi vuiau urechile fugeam cu lacrimi în pumni în pod întunericul își înfigea dinții nu țipam m-ar fi

toamna aceea s-a întins rece pe linoleum făceam dragoste ploaia bătea speriată la ușă râcâia cu unghii vineții nu aveam nicio pătură să-i dăm eram fierbinți ne frigeau buzele tăciuni ne ațâțam