Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
Da, textul de față face parte dintr-un volum (îl ai)care cuprinde poezii masive de sensibilitate și care a și câștigat un premiu. Dar nu vreau să fac o măreție din asta, am propriile satisfacții fără a le face publice.
Tego, simt puterea ta de percepție extraordinară.
Mulțumesc pentru empatie.
Pe textul:
„de aproape o viață îmi dă ocol" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ghicitoare 550" de Miclăuș Silvestru
Totodată, nu am cuvinte de mulțumire pentru că citești fiecare discurs al meu în parte și comentezi într-un fel care mie îmi place.
Sunt onorată să am în tine un cititor pasionat și un deosebit comentator.
Pe textul:
„trăsnete și fulgere" de Ottilia Ardeleanu
Gânduri de bine!
Pe textul:
„uite ce mi s-a întâmplat " de Ottilia Ardeleanu
RecomandatRepet, ultimele două versuri nu fac decât să spună că, deși o ploicică nu ar fi riscantă, ea nu poate decât să aducă mănarea, compromiterea... Așa văd eu legătura dintre vorbe goale și mană! Deci... apă de ploaie!
O duminică plăcută să ne fie!
Pe textul:
„Ghicitoare 549 " de Miclăuș Silvestru
așa că, răspunsul meu este: apă de ploaie!- care exprimă atât vorbă în vânt, cât și lucru fără folos.
Să aflăm părerea lui Ghe...ghici. :)
Pe textul:
„Ghicitoare 549 " de Miclăuș Silvestru
atenție aici: "prinzi potecile,
care altădată le pășeai pe verticală,"
trebuie să fie astfel:
prinzi potecile
pe care altădată le pășeai pe verticală,
cu plăcerea lecturii,
Pe textul:
„ecouri" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„cred că și fricile au pisici" de Leonard Ancuta
RecomandatO duminică însorită!
Pe textul:
„când mi-e dor" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Ghicitoare 549 " de Miclăuș Silvestru
cuvintele acestea îndurerează, cred chiar că sunt scrise din și cu durere.
aici: aka constructul- cred că ai fi putut evita cacofonia, dar este irelevant față de puterea filonului emoțional.
Pe textul:
„rece" de ștefan ciobanu
Mi-ar plăcea să postezi mai des pe agonia.
Numai bine!
Pe textul:
„uite ce mi s-a întâmplat " de Ottilia Ardeleanu
Recomandateste o geometrie personală aici, o împreunare de teluric și celest, și transcenderea: ai putea muta tavanul să poți muta norii, să poți muta stelele...
apreciez.
Pe textul:
„straturi" de Stanica Ilie Viorel
poetul pune accent pe balansul dintre bine și rău, pe teatralul râsu-plânsu, punând punctul pe i acolo unde situații, personaje au ceva de spus și, mai ales, de tras semnalul de alarmă.
mi se pare un discurs manifest, cu greutate morală.
Pe textul:
„indici civili între parametrii funcționali ai cavității toracice din perspectivă abscons-neuronală" de Bogdan Geana
Vă salut de aici, de foarte aproape!
Pe textul:
„Viața lui ca și cum" de Ioan-Mircea Popovici
Textul e frumos, dar să lăsăm autorul să spună dacă s-a inspirat din octombrie al meu.
Pe textul:
„Evaluări" de Aurel Contu
