uite ce mi s-a întâmplat

și am rămas cu un zâmbet pe față
ce ghidușie!

frumos!

să întreb,
are și frățior în culori, poemul?

curios aș fi să văd interpretarea pictată

nu are frățior :). însă, la temă, am câte ceva.
îți mulțumesc mult pentru trecere și semn. și, mai ales, mă bucur că ți-a plăcut.

Emilian, pentru bucuria lecturii.

In clipa asta inclin sa cred ca monolitul asta al tau, de mai jos, poate supravietui in orice circumstante. Paradoxul este ca ai construit o paradigma de stare pe o negatie modulara: fara, gonise de-acasa, noaptea-stele verzi, in parte de sine statatoare si plina de semnificatii insa, la interpretarea pozitivà, deschizatoare de noi sensuri ale unui univers defect, poate invers, sigur maladiv, un univers care nu iarta, ca o boala de piele, ca o pelerinã sobra smintita cu stele verzi:

"este omul fără Dumnezeu
se numeşte octombrie
îl gonise toamna de-acasă
descumpănit a luat-o pe unde
noaptea năpârlise numai stele verzi".

Felicitarile mele sunt un eufemism!

Mergeam să iau țigări de la cârciuma din colțul străzii și ningea noaptea cu fulgi mari. Am văzut o grămadă de haine sub formă de om pe trecerea de pietoni din intersecție. M-am dus și l-am ridicat. M-au ajutat 2 prieteni care din întâmplare treceau atunci pe acolo în drumul lor spre casă. L-am pus pe gardul parcului și l-am întrebat de vorbă. A zis că e beat să-l lăsăm și nu mai știu ce a mai zis. Omul era fără casă, îl știam. Copilărise cu tata, apoi s-a pierdut. M-a ținut minte fiindcă se uita spre mine când îl întâlneam prin oraș. Nu zicea nimic. E mort de câțiva ani. Am făcut-o din datorie și din certitudinea că oricare ales dintre oameni este decăzut ca el dar nu o știe. De sub grămada de haine, cine iese strălucind? Se poate?

Bogdan, și tu mă lași fără cuvinte, cu fiecare interpretare, și mă înclin!
Marius, salvezi un om, îți salvezi Dumnezeul și implicit pe tine!

Mulțumesc!

Ce bine că mai există și situații când Dumnezeu ne oferă ozacia să-L salvăm, de altfel Hristos a spus când le veți face acestea, Mie îmi veți face...Un și ludic neîntrerupt de poezie cu detaliu, a curs plăcut...

* un șir ludic neîntrerupt

foarte onorată de semnul tău de lectură!
Mi-ar plăcea să postezi mai des pe agonia.
Numai bine!

ce bucurie îmi faci! Mulțumesc mult pentru cuvintele de apreciere ale acestui discurs. Este o surpriză plăcută să te regăsesc aici unde sper să vii și cu poezie.
Gânduri de bine!

ironic, cu scuzele de rigoare, perfuziile nu sunt pentru „aproapele”, ci pentru cei care trebuie să trăiască din variate interese.

vă mulțumesc pentru opinie.