sentimente în coajă

e de multe stele...
E cea mai bună poezie
pe care ai scris-o
în ultima vreme...

Bravo, Tyly!

Clasica din start prin ordine, rigoarea enuntului simplu si pe de alta parte mesajul ni se livreaza deschis cu posibilitatea continua de reinterpretare. Un pastel de toamna in care coaja, liantul dintre lume si nelume trezeste nostalgii. Miroase frumos toamna ta. Felicitari! ★☆☆☆

Iată că se poate face poezie și când „plânge sacadat mașina de tocat”. Paradoxal, aș zice, că demersul poetic de aici mă trimite la titlul unei cărți de Daniil Harms, carte tradusă de Leo Butnaru, că maniera de a scrie a Ottiliei e departe, cel puțin aici, de absurdul protestar din creația autorului numit. Ei, se înțelege, făceam trimitere doar la operația de preparare a bulionului! Substratul ironic al textului, însă, poate este chiar aici: femeia poate fi și o bună gospodină (spre exemplu, să prepare bulionul), dar să-și gospodărească și sentimentele, trecându-le prin filtrul subtil, astfel încât să iasă asemenea uleiului deasupra apei.
Ultimele trei versuri parcă le-aș fi vrut altfel, dar continuă cumva structurarea aceasta clasică între planul real și planul sufletesc.
Nu zic mai mult, doar că între ceea ce ni se spune și ceea ce ni se sugerează (analogia fiind, aici, unul dintre procedeele demne de luat în seamă) este diferență. Doar să urmărim câteva cuvinte-cheie.

„când plânge sacadat mașina de tocat”, „fiindcă maniera de a scrie”

nu mai e timp de iubit
se scurge prin teascuri
prin sucul de roșii
prin dorul strivit
între roțile unui vas
de inox
obișnuiam să tăcem în timp ce
mâinile
gândeau pentru noi
cele mai frumoase iluzii
câteva goluri umpleau pivnița vieții
totul copt
chiar și tristețea
de a nu putea uni
amforele cu ulei de floarea-soarelui
din semințe bătute și
vânturate

sentimente în coajă

numai bune de ronțăit
clipele miroseau tomnatic
ne îmbogățeau de culori
și miresme
gurile avide
adăpători de adevăr
pârguit
în inimile noastre mere
dulcege
românești

părerea o cunoști, deja


un poem superb!

dragi, mulțumirea vine din suflet.

Ștefan, mă bucur.
Bogdan, tu ești un reper pentru mine și validarea ta înseamnă mult.
George, tu ești cel care a strunit, bulionul are gust, sunt gospodină-poetă :)
Tego, ești pe aceeași lungime de undă, apreciez din inimă.
Sunt o persoană cu drag de poezie și umor.
Vă mulțumesc, oameni dragi!

Colorat, aromat si incarcat emoptional!

Frumos ca o Poezie care trebuie...o iei cu tine ( cu mine, sigur)

Felicitari,
Tea
ps. o sugestie: scoate "vierii" de langa pivnita, nu trebuie...este peste tot.

ce bucurie să te regăsesc după ceva vreme aici!
Îți mulțumesc mult pentru prezență și pentru empatie și pentru sugestie.
Da, poate fi pivnița sufletului acolo. :)
Îmbrățișări.

o pace universală de tip autentic construiește în gândul cititorului poemul dvs.

empatia, vă mulțumesc, domnule Nincu Mircea.

nu mai e timp de iubit
se scurge prin teascuri
...
obișnuiam să tăcem în timp ce mâinile
gândeau pentru noi
cele mai frumoase iluzii
câteva goluri umpleau pivnița vieții

între aceste orizonturi este/ar trebui să rămână poemul, din punctul meu de vedere

și aici, domnule Mircea Nincu.