***

Dacă acum totul seamănă cu suprafața unei bălți Pe care plutesc liniștite gâze și fluturi Mi se datorează exclusiv mie Care am trecut peste toate nenorocirile Am smuls flori, am scos uși din balamale Atunci când nu trebuia Și iată-mă de mână cu mine De parcă aș fi alături de omul invizibil Încercând să îmi reamintesc o grămadă de lucruri inutile Iată-mă acum încercând să tulbur suprafața apei stătute Fiindu-mi frică de mâlul care hrănește tot Iată-mă acum cu pași nesiguri vorbind despre povești de familie De parcă ar fi niște medicamente pe care mi le bagă cineva pe gât.